miercuri, 2 decembrie 2009

Invazia pinguinilor

vineri, 27 noiembrie 2009

The second glance dance

Clock strokes midnight,party's on
The lights brake down, on and on
Record spins with a tune,
Lonely blues, lonely blues.

The ground moves on a heavy beat
People grinding on their feet,
Bodies moving rushing heat
Poping flava' extra sweet.

Brace myself before I ask
Took her easy by the hand
Hold her thight against my waist
She's like fever, dashing mist.

Give a whisper , give a sign
Bring the dirt, make it hurt
You don't have to worry girl,
Move them curves, ashing swirls.

Just to bring a smoothing smile
Throw a backslash for a while
Do the the most that i can do
Make her happy, i'm a fool!

And if its true now what they say
Caught on you, day by day
Wondering what can i do?
I am always ... blaming ... You.


.....Leonard Nicolae

joi, 19 noiembrie 2009

Poem for the trandy girl

Fiindca lucram intr-un domeniu destul de tehnic se pare ca in timpul liber compensam cum putem cu un pic de creativitate , eu ma indeletnicesc cu cercei si alte smecherii , un coleg de-al meu scrie poezii...

Iata cu ce s-a ocupat Leonard Nicolae in pauza lui de masa :

"This night was strange, i had a dream
I saw Ana as she came to me,
I was afraid that she’ll be mad
Coz i was so very very bad...

Till one day my body went numb
Feeling as she slips away,
Wanting to tell how beautiful she is
Thus feeling my rough skin like hay.

What brings a person to this state?
Wonder grately on this faze
The pain? The suffering? The sorrow heart?
How will i ever escape....

I fast awake from my deadly dream
My eyes shift left to right to center
Dropping tears on my burning chest
Ana, you are my one true desire."

joi, 22 octombrie 2009

Povestea unei zile care uneori mi se pare ca doar mi-am imaginat-o….

Ne-am trezit de dimineatza, ca de obicei, fara ceas desteptator ca si cum ar fi urmat un weekend obisnuit, ne-am baut cafeaua uitandu-ne la serialul nostru cu doctori asa cum facem in fiecare dimineatza.
Stiam amandoi ca avem lucruri de facut , ca probabil o sa fie mare agitatie pe langa noi, ca trebuie sa ajungem in multe locuri si ca la sfarsit o sa ne numim sot si sotie (chiar si acum cuvintele astea mi se par ca si cum ai avea un soi de boala ceva , adica nu mai esti normal …esti sot si ai nevasta sau gata de acum esti sotie , in fine se pare ca dupa doua luni nu ma doare nimic de la boala asta, ba din contra ma simt minunat, nici pe Maimutz nu l-am vazut sa fi avut simptome ceva).

Asa ca , stand si band cafea si uitandu-ne cum Dereck o vrajeste pe Grey a inceput sa soseasca lumea si a trebuit sa punem pauza si sa ne ocupam de ei ca si cum astepatam sa stea la o vorba cu noi si sa plece ca sa ne continuam filmul in liniste …numai ca a inceput sa fie din ce in ce mai mare agitatie , habar n-am de unde si cum toata agitatia se oprea fix langa noi, fara sa ne cuprinda in iuresul ei ca si cum eram intr-un borcan plin de linsite si pace. Si cam asa a fost toata ziua ,eu cu el bagati intr-un borcan.


II vad pe toti acum patruland de colo colo : mama cam ofticata ca nu a mai avut cand sa se coafeze ( eu m-am bucurat , e mult mai frumoasa asa cu parul tuns mai scurt decat ar trebui , de-i face capul rotund ca o gulie si razand cu toti dintii ), tatal Maimutzului barbierindu-se cu grija, tata prefacandu-se calm si linsitit, mama Maimutzului concentrata asupra cocului, toti isi gaseau diverse procupari ca sa nu fie cuprinsi de emotie .

I-am lasat acolo in legea lor si am plecat cu tata si Maimutz sa imi iau un buchet de flori …pentru primarie. Voiam ceva simplu, ceva colorat , ceva de la o taranca si mi-am luat buchet de stare civila de la o florareasa oarecare , un prea frumos buchet din flori de gradina , exact asa cum le faceam si eu cand jumuleam florile de prin gradina mamaiei ca sa ma prefac printesa .

Cand mai aveam putin sa ne intoarcem acasa de la piata , mamaie si tataie in fata noastra mergeau shontic printre lumea grabita din Bucuresti …mamaie cu rochia ei noua ( « pai bine, fa , sa nu ma gatesc eu cu rochie noua la nunta fetii « ii zisese maica-mii cu cateva luni inainte…mamaie a fost si prima care si-a luat rochie pentru nunta dintre noi toti ), cu sosetele din alea de poarta babutele , de nu sunt niciodata suficient de lungi incat sa nu se vada de sub fusta si care ii strangulau picioarele dolofane, cu sacosica cu care merge la biserica intr-o mana si agatata cu celalata de tataie care se sprijinea intr-un baston. Amandoi cracanati, amandoi incurcau lumea pe strada ca ba mergeau , ba se opreau sa vorbeasca despre cum au mers ei cu metroul ( tataie nu prea aude si intreaba de 10 ori « ce ai zis, fa , ce ai zis ? cum fa, cum a facut ? si simte nevoia sa se si opreasca cand vorbeste … o fi vreo chestie , auzi mai bine daca stai pe loc... ) I-am pescuit din mers , i-am zorit nitel , am ajuns acasa , ne-am echipat si am dat apelul de plecare …

Cand sa ne imbarcam sa plecam , la numaratoare nu ieseau cativa , parintii maimutzului si tataie …cauta-i si ia-i de unde nu-s …toti cautau bastonul lui tataie …si l-au cautat ceva vreme , l-au gasit intr-un final in wc … si apoi a inceput tavalugul de evenimente , multe eru in fata mea , noi doi eram pionii principali…dar parca totul era ca si cum as fi privit un film la televizor…eu cu el de mana si cam atat a fost ceea ce mi-am dorit ...
La primarie : un discurs , nu stiu exact ce a zis doamna de acolo , am mai zis inca o data « da » in fata tuturor asa cum ii zisesem Maimutzului « da » cu juma’ de an inainte , am semnat, apoi ne-am trezit cu chestii in chiloti, grau si orez si confetti unde nu te asteptai , multe lacrimi, multi pupici , multe strangeri in brate …noi doi intr-un borcan de linsite ca atunci cand parca in jurul tau se arunca cu grenade si tu iti vezi de drum ca un erou invingator …si am plecat …eu doamna Bica , si el cu nevasta dupa el….

M-am facut apoi printesa si am stiut ca sunt printesa fara sa mi-o spuna nimeni , am vazut in ochii lui si ai tatalui meu …si asa frumosi am ajuns la biserica …Tata Popa ne-a spus multe , nu stiu exact ce , asa cum nu stiu nici discursul de la casa de casatorii , dar stiu cum verigheta mea a stat pe degetul lui si a lui pe al meu , stiu cum inelele pe care le mai scoteam inainte sa ma mai uit la ele si sa le probez , acum , gata aveau sa stea acolo, stralucitoare … pe degetele noastre fara sa mai trebuiasca sa le pun din nou in cutioara.
Am primit felictitari de la oameni de pe strada , ne-au zambit toti , multa lume necunoscuta ne-a facut urari de bine.

Apoi am sarbatorit , am dansat pentru prima data cu Maimutz (lumea ne-a crezut nebuna ca nu am luat lectii de vals inainte si ca nu am pregatit nimic, asa cum ne-a crezut nebuna ca nu avem 10 burtosi lautari , fantani de ciocolata , hair stylist si farfurii de portelan) si a fost foarte emotionant. Am descoperit ca am un sot dansator. Inainte de eveniment (si chiar de pe la inceputurile noastre ) ma tot avertizase ca el nu danseaza si nici sa nu incerc sa il conving sa o faca …si uite ca am dansat si tot o sa mai dansam in felul nostru.

A fost o zi si o noapte frumoasa , asa cum poate zic toti cei care au trecut prin asta , noi ne-am simtit bine in pielea nostra , poate mai bine decat am fi crezut ca o sa ne simtim .

Ma bucur ca mamaie acum asteapta sa facem un copil ca sa moara linistita ( pana acum astepta doar sa ma marit) si sper sa astepte sa creasca si copilul si tot asa. Acum port un inel , care straluceste , care e nou nout … si care incet-incet incepe sa isi faca istoria lui…o sa straluceasca odata cu noi si o sa se invechiasca odata cu noi….
Da , am semnat cu noul meu nume …in afara de certificatul de casatorie…care nu se pune la socoteala …pt prima data cand m-am iscalit altfel a fost pentru garantia la un obiect electrocasnic pe care l-am cumparat cu Maimutz ca sa ma ajute la gatit cercei …

Detalii , sentimente , mult prea speciale ca sa le pot eu scrie sunt atat de multe incat as deveni prea miorlaita si prea sentimentala daca as face-o.

O sa urmeze in curand cateva fotografii exemplificatoare.

marți, 13 octombrie 2009

Maimutele la tara

Inainte de marea paranghelie , cand toata lumea intrase in fibrilatii , numai noi nu … ne-am hotarat sa plecam in weekend din Bucuresti ca sa nu stricam atmosfera celorlalati agitati . Asa ca am plecat la mamaie , ea nu stia de dj, de aranjamente florare , fantani de ciocolata, nuante care nu se asorteaza si nu mai stiu ce …

Asa ca iete ce a urmat :

Maimutz s-a imprietenit cu drumul de tara …el fiind baiat de baiat de oras si regele betoanelor a avut multe balegi de ocolit



Mamaie ne-a intampinat plina de faina , ne cocea paine la test ( asta e cuptor de lut care arata ca o palarie , eheeee….ce paine iese de acolooo ) Nu ne-a lasat sa o pozam ca nu era primenita …

Am gasit gradina in momentul ei cel mai frumos : trandafirii inca mai erau infloriti


Am papat si apoi a urmat muuuulta leneveala :
Am stat culcati in iarba


Apoi am incercat si tufele de ardei



Ne-am cocotat pe unde am apucat :



Chiar si pe casa



Mamaie ne-a lasat ea ce ne-a lasat , dar cand a vazut ca nu ne sta deloc capul la treaba , ne-a gasit ea de lucru…

Ne-a pus sa dam mancare la pui si la gaini



Dar unii au inceput sa ne atace , cred ca au simtit ca habar n-aveam si ca suntem mai tembeli decat ei


De frica lor am inceput sa fugim, si ne-am zis sa le aratam cine e mai smecher , asa ca am pus stapanire pe cotetul lor



Cand a vazut mamaie ca facem boroboate , ne-a pus sa adunam prunele …


Aici ne-am descurcat noi , doar suntem maimutze, rostul nostru este sa stam in copaci, partea mai nasoala e ca le-am cules noi , da mai multe am bagat la burtica decat la sacosica

Vazand asta , mamaie ne-a spus ca mai bine sa stam in casa , ca prea suntem maimutze de oras , asa ca ne-am executat , ne-am bagat la racoare , ne-am uitat la tv ce ne-am uitat si apoi am luat iar pulsul curtii




Vazand ca e liniste , gainile se potolisera si nu mai pareau ca ar mai vrea sa ne atace , cateii nu mai latrau …am iesit din nou in curte si ne-am dat in leagan …asa cum stim noi




Uite asa a trecut ziua facand nimic , relaxandu-ne si bucurandu-ne ….