Mie imi place ploaia pentru ca o vad pe mamaia alergand dupa pui

Ploaia nu ma sperie , de-aia nici nu-mi iau umbrela la mine, din contra ea imi aminteste de copilarie care a fost marcata de bunicii mei unde mi-am petrecut toate vacantele chiar si cele din timpul facultatii. Asa ca multe din povestile mele vor fi depre mamaia Victoria pe capul careia am stat cel mai mult.

Batranii nu se speriau de ploaie, nu se ascundeau prin casa si nici nu erau suparati ca li se uda hainele, isi strica freza si machiajul, sau blocheaza traficul. Din contra, ieseau toti din case , se uitau la cer , o priveau ca pe o binecuvantare , porumbul va creste mare, graul va fi verde, strugurii vor avea bobul mare si plin.

Cum se iveau norii, toata ulita era in forfota, mamaie se echipa de interventie ( isi arunca un fash pe cap) si o lua la fuga catre camp, ca de altfel toti ceilati. Alergau sa-si aduca acasa animalele de la pascut. Parca nimic nu mai conta atunci mai mult pentru ei, nici ca la batranete racesti mai repede, nici ca poti face pneumonie , nici ca agraveaza reumatismul, animalele trebuiau adpostite , si tot campul era un vartej cu mamaia tragand de zor de magarusul indaratnic , cu tazta Georgeta cu vaca dupa ea, Mos Tish uitandu-se dupa nevasta-sa Fana care nu-si mai amintea unde si-a priponit cele doua capre albe, Tusha Dida fugind de colo-colo ametita. Ea era mai slaba de inger saraca , nu prea se aduna repede si atunci fugea in sus si in jos si bombanea in barba : « pai, pai sa fac aia mai intai, pai, pai , da, sa ma duc pe vale dupa vaca , pai , pai » si tot asa fugea de colo colo pana se oprea ploia si nu apuca sa-si adaposteasca vaca.

Mamaia venea plouata ciuciulete cu magarul, el purta fashul ei pe spinare , nu cumva sa raceasca , ea era plouata pana la piele , il baga repede la adapost si apoi fugea prin toata curtea sa-si bage gainile la cotet . « Treci , fa la loc , treci fa la loc ca te uda, n-auzi ? nu vrei sa intri la cotez ? las’ ca te tai eu cand o veni fi-mea si te pun la gratar, de ce ai sarit motzato in gradina ? las’ ca te prind eu si iti tai aripile , si nu mai vezi tu gradina decat prin ochiurile gardului. Ie-te si la asta a sarit la Ion in gradina , iar ma cert cu betivu’ asta din cauza ta , treci fa la loc ! Ancutzooooo, treci fa incoa sa o prindem p-asta la colt sa o bagam la cotet ca e prea grasa si nu poate sa urce scara . Pune butoiul la strasina sa curga apa in el ca sa avem de spalat rufe » ( nu stiu daca ati avut vreodata ocazia sa va spalati parul cu apa de ploaie si frunza de nuc , dar nu se compara cu niciun balsam cu ph-uri, perle si mai stiu eu ce tehnologii de restructurare a firului de par ).
Toata ulita era numai o galagie , cotcodaceli si piuieli, ragete si mugete . Pana reusea ea sa se asigure ca toate gainile si curcile sunt la cotet se ducea ploaia.

Si atunci ieseau cu totii la poarta , se strangeau ghemuri-ghemuri, verificau daca nu cumva s-au astupat santurile si apa nu se mai scurge catre parau, se intrebau ca pentru ei , oare la mine la vie o fi pouat, oare o fi ajuns ploia si la porumbul meu ?

Stateam cu picioarele goale pe pamantul plouat , era caldut si miroasea a curat , a pamant ud , a frunze spalate , a copaci picurati, a var ud de la case, treceam pe langa frunzele de vita de vie si se scurgeau paraiase de apa pe picioarele goale. Pe mine nu ma sperie ploaia, de-aia nu car umbrela dupa mine , mie imi place cum miroase pamantul ud .