Hanul Maimutei

Informatie de interes national!

2011-12-15T09:01:00.000+02:00

A bagat marfa la http://MonkeyMade.ro !. Publicul a cerut sa se dea cate un obiect handmade unicat la fiecare ca sa ajunga la toti, insa artizanii de la MonkeyMade.ro au refuzat pe motiv ca produsele lor nu sunt decat pentru cunoscatori, pentru cei care apreciaza produsele inspirate, unicat si realizate intr-o proportie covarsitoare “de mana” asa ca au pus la dispozitia “specialistilor” peste 250 de idei de cadouri de iarna concretizate in tot atatea obiecte variate de handmade. http://MonkeyMade.ro va asteapta. Si pentru ca suntem in pragul Craciunului si este recomandabil sa fim mai buni… spune si altora ceea ce pot gasi pe MonkeyMade.ro ca sa beneficieze si ei de oferta! Mos Craciun sa nu va sara! :-)

Oferta iernii de la MonkeyMade – http://monkeymade.ro

2011-11-17T11:36:00.000+02:00

“MonkeyMade – Magazin online de handmade-uri” lanseaza la sfarsitul acestui an numeroase pachete de oferte:

NUNTA : http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/p/n-u-n-t.html

IMBRACAMINTE PENTRU COPII DIN COLECTIA MONKEYBABY http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/p/monkeybaby.html

BIJUTERII PENTRU ORICE OCAZII, DE LA EVENIMENTE SPECIALE LA EVENIMENTE COTIDIENE http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/p/bijuterii.html

IMBRACAMINTE SI ACCESORII VESTIMENTARE PENTRU ORICE OCAZII, DE LA EVENIMENTE SPECIALE LA EVENIMENTE COTIDIENE http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/p/imbracaminte.html

OBIECTE DE DESIGN INTERIOR CARE POT INFRUMUSETA ORICE CAMIN http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/p/obiecte-de-design-interior.html

De asemenea, pentru sezonul rece MonkeyMade ofera celor preocupati de handmade si frumos obiecte specifice:

CADOURI SPECIALE PENTRU CRACIUN: http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/search/label/Craciun

BOTOSHI/CIORAPI: http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/search/label/Botosei%2FCiorapi

CACIULI: http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/search/label/Caciuli

FULARE: http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/search/label/Fulare

MANUSI: http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/search/label/Manusi

PATURI: http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/search/label/Paturici

PULOVERE: http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/search/label/Pulovere

Pentru clientii fideli, dar si pentru cei care cumpara din magazinul nostrum pentru prima data am pregatit nenumarate OFERTE SPECIALE http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/search/label/Oferte%20speciale Si numarul lor este in continua crestere.

Daca sunteti in cautarea unui CADOU DE CRACIUN aici il veti gasii: http://monkeymade.ro

MonkeyMade - Magazin online de handmade-uri

2011-06-02T11:46:00.002+03:00

ACEST SITE ESTE PARTENER AL MAGAZINULUI ONLINE
MonkeyMade - http://lahanulmaimutelor.blogspot.com

despre magazinul MonkeyMade, in continuare:

Despre magazin

Magazin online de handmade-uri

Bijuterii handmade: cercei, bratari, inele, coliere, brose etc.

Articole de imbracaminte: caciuli, fulare, pulovere, botosei, manusi, jampiere, ciorapi, genti etc.

Articole de design interior: oglinzi, rame, tablouri, cani, farfurii etc.

Materiale folosite: lemn, lut, FIMO, pietre semipretioase, sticla, margele de

Murano, sarma de cupru, sarma argintata, margele acrilice, perle, fir textil, piele etc.

Modalitati de realizare: insirat, modelat, pictat, crosetat, tricotat etc.

Modelele sunt unicat, dar in cazuri exceptionale se pot reproduce la cerere.

Preturi: accesibile

Pentru Bucuresti, livrarea se face personal.

Date de contact: hanul.maimutelor@gmail.com sau mess: nae010281

http://lahanulmaimutelor.blogspot.com

Invazia pinguinilor

2009-12-02T12:26:00.005+02:00

The second glance dance

2009-11-27T14:50:00.003+02:00

Clock strokes midnight,party's on
The lights brake down, on and on
Record spins with a tune,
Lonely blues, lonely blues.

The ground moves on a heavy beat
People grinding on their feet,
Bodies moving rushing heat
Poping flava' extra sweet.

Brace myself before I ask
Took her easy by the hand
Hold her thight against my waist
She's like fever, dashing mist.

Give a whisper , give a sign
Bring the dirt, make it hurt
You don't have to worry girl,
Move them curves, ashing swirls.

Just to bring a smoothing smile
Throw a backslash for a while
Do the the most that i can do
Make her happy, i'm a fool!

And if its true now what they say
Caught on you, day by day
Wondering what can i do?
I am always ... blaming ... You.

.....Leonard Nicolae

Poem for the trandy girl

2009-11-19T10:10:00.004+02:00

Fiindca lucram intr-un domeniu destul de tehnic se pare ca in timpul liber compensam cum putem cu un pic de creativitate , eu ma indeletnicesc cu cercei si alte smecherii , un coleg de-al meu scrie poezii...

Iata cu ce s-a ocupat Leonard Nicolae in pauza lui de masa :

"This night was strange, i had a dream
I saw Ana as she came to me,
I was afraid that she’ll be mad
Coz i was so very very bad...

Till one day my body went numb
Feeling as she slips away,
Wanting to tell how beautiful she is
Thus feeling my rough skin like hay.

What brings a person to this state?
Wonder grately on this faze
The pain? The suffering? The sorrow heart?
How will i ever escape....

I fast awake from my deadly dream
My eyes shift left to right to center
Dropping tears on my burning chest
Ana, you are my one true desire."

Povestea unei zile care uneori mi se pare ca doar mi-am imaginat-o….

2009-10-22T08:00:00.000+03:00

Ne-am trezit de dimineatza, ca de obicei, fara ceas desteptator ca si cum ar fi urmat un weekend obisnuit, ne-am baut cafeaua uitandu-ne la serialul nostru cu doctori asa cum facem in fiecare dimineatza.
Stiam amandoi ca avem lucruri de facut , ca probabil o sa fie mare agitatie pe langa noi, ca trebuie sa ajungem in multe locuri si ca la sfarsit o sa ne numim sot si sotie (chiar si acum cuvintele astea mi se par ca si cum ai avea un soi de boala ceva , adica nu mai esti normal …esti sot si ai nevasta sau gata de acum esti sotie , in fine se pare ca dupa doua luni nu ma doare nimic de la boala asta, ba din contra ma simt minunat, nici pe Maimutz nu l-am vazut sa fi avut simptome ceva).

Asa ca , stand si band cafea si uitandu-ne cum Dereck o vrajeste pe Grey a inceput sa soseasca lumea si a trebuit sa punem pauza si sa ne ocupam de ei ca si cum astepatam sa stea la o vorba cu noi si sa plece ca sa ne continuam filmul in liniste …numai ca a inceput sa fie din ce in ce mai mare agitatie , habar n-am de unde si cum toata agitatia se oprea fix langa noi, fara sa ne cuprinda in iuresul ei ca si cum eram intr-un borcan plin de linsite si pace. Si cam asa a fost toata ziua ,eu cu el bagati intr-un borcan.

II vad pe toti acum patruland de colo colo : mama cam ofticata ca nu a mai avut cand sa se coafeze ( eu m-am bucurat , e mult mai frumoasa asa cu parul tuns mai scurt decat ar trebui , de-i face capul rotund ca o gulie si razand cu toti dintii ), tatal Maimutzului barbierindu-se cu grija, tata prefacandu-se calm si linsitit, mama Maimutzului concentrata asupra cocului, toti isi gaseau diverse procupari ca sa nu fie cuprinsi de emotie .

I-am lasat acolo in legea lor si am plecat cu tata si Maimutz sa imi iau un buchet de flori …pentru primarie. Voiam ceva simplu, ceva colorat , ceva de la o taranca si mi-am luat buchet de stare civila de la o florareasa oarecare , un prea frumos buchet din flori de gradina , exact asa cum le faceam si eu cand jumuleam florile de prin gradina mamaiei ca sa ma prefac printesa .

Cand mai aveam putin sa ne intoarcem acasa de la piata , mamaie si tataie in fata noastra mergeau shontic printre lumea grabita din Bucuresti …mamaie cu rochia ei noua ( « pai bine, fa , sa nu ma gatesc eu cu rochie noua la nunta fetii « ii zisese maica-mii cu cateva luni inainte…mamaie a fost si prima care si-a luat rochie pentru nunta dintre noi toti ), cu sosetele din alea de poarta babutele , de nu sunt niciodata suficient de lungi incat sa nu se vada de sub fusta si care ii strangulau picioarele dolofane, cu sacosica cu care merge la biserica intr-o mana si agatata cu celalata de tataie care se sprijinea intr-un baston. Amandoi cracanati, amandoi incurcau lumea pe strada ca ba mergeau , ba se opreau sa vorbeasca despre cum au mers ei cu metroul ( tataie nu prea aude si intreaba de 10 ori « ce ai zis, fa , ce ai zis ? cum fa, cum a facut ? si simte nevoia sa se si opreasca cand vorbeste … o fi vreo chestie , auzi mai bine daca stai pe loc... ) I-am pescuit din mers , i-am zorit nitel , am ajuns acasa , ne-am echipat si am dat apelul de plecare …

Cand sa ne imbarcam sa plecam , la numaratoare nu ieseau cativa , parintii maimutzului si tataie …cauta-i si ia-i de unde nu-s …toti cautau bastonul lui tataie …si l-au cautat ceva vreme , l-au gasit intr-un final in wc … si apoi a inceput tavalugul de evenimente , multe eru in fata mea , noi doi eram pionii principali…dar parca totul era ca si cum as fi privit un film la televizor…eu cu el de mana si cam atat a fost ceea ce mi-am dorit ...
La primarie : un discurs , nu stiu exact ce a zis doamna de acolo , am mai zis inca o data « da » in fata tuturor asa cum ii zisesem Maimutzului « da » cu juma’ de an inainte , am semnat, apoi ne-am trezit cu chestii in chiloti, grau si orez si confetti unde nu te asteptai , multe lacrimi, multi pupici , multe strangeri in brate …noi doi intr-un borcan de linsite ca atunci cand parca in jurul tau se arunca cu grenade si tu iti vezi de drum ca un erou invingator …si am plecat …eu doamna Bica , si el cu nevasta dupa el….

M-am facut apoi printesa si am stiut ca sunt printesa fara sa mi-o spuna nimeni , am vazut in ochii lui si ai tatalui meu …si asa frumosi am ajuns la biserica …Tata Popa ne-a spus multe , nu stiu exact ce , asa cum nu stiu nici discursul de la casa de casatorii , dar stiu cum verigheta mea a stat pe degetul lui si a lui pe al meu , stiu cum inelele pe care le mai scoteam inainte sa ma mai uit la ele si sa le probez , acum , gata aveau sa stea acolo, stralucitoare … pe degetele noastre fara sa mai trebuiasca sa le pun din nou in cutioara.
Am primit felictitari de la oameni de pe strada , ne-au zambit toti , multa lume necunoscuta ne-a facut urari de bine.

Apoi am sarbatorit , am dansat pentru prima data cu Maimutz (lumea ne-a crezut nebuna ca nu am luat lectii de vals inainte si ca nu am pregatit nimic, asa cum ne-a crezut nebuna ca nu avem 10 burtosi lautari , fantani de ciocolata , hair stylist si farfurii de portelan) si a fost foarte emotionant. Am descoperit ca am un sot dansator. Inainte de eveniment (si chiar de pe la inceputurile noastre ) ma tot avertizase ca el nu danseaza si nici sa nu incerc sa il conving sa o faca …si uite ca am dansat si tot o sa mai dansam in felul nostru.

A fost o zi si o noapte frumoasa , asa cum poate zic toti cei care au trecut prin asta , noi ne-am simtit bine in pielea nostra , poate mai bine decat am fi crezut ca o sa ne simtim .

Ma bucur ca mamaie acum asteapta sa facem un copil ca sa moara linistita ( pana acum astepta doar sa ma marit) si sper sa astepte sa creasca si copilul si tot asa. Acum port un inel , care straluceste , care e nou nout … si care incet-incet incepe sa isi faca istoria lui…o sa straluceasca odata cu noi si o sa se invechiasca odata cu noi….
Da , am semnat cu noul meu nume …in afara de certificatul de casatorie…care nu se pune la socoteala …pt prima data cand m-am iscalit altfel a fost pentru garantia la un obiect electrocasnic pe care l-am cumparat cu Maimutz ca sa ma ajute la gatit cercei …

Detalii , sentimente , mult prea speciale ca sa le pot eu scrie sunt atat de multe incat as deveni prea miorlaita si prea sentimentala daca as face-o.

O sa urmeze in curand cateva fotografii exemplificatoare.

Maimutele la tara

2009-10-13T14:51:00.014+03:00

Inainte de marea paranghelie , cand toata lumea intrase in fibrilatii , numai noi nu … ne-am hotarat sa plecam in weekend din Bucuresti ca sa nu stricam atmosfera celorlalati agitati . Asa ca am plecat la mamaie , ea nu stia de dj, de aranjamente florare , fantani de ciocolata, nuante care nu se asorteaza si nu mai stiu ce …

Asa ca iete ce a urmat :

Maimutz s-a imprietenit cu drumul de tara …el fiind baiat de baiat de oras si regele betoanelor a avut multe balegi de ocolit

Mamaie ne-a intampinat plina de faina , ne cocea paine la test ( asta e cuptor de lut care arata ca o palarie , eheeee….ce paine iese de acolooo ) Nu ne-a lasat sa o pozam ca nu era primenita …

Am gasit gradina in momentul ei cel mai frumos : trandafirii inca mai erau infloriti

Am papat si apoi a urmat muuuulta leneveala :
Am stat culcati in iarba

Apoi am incercat si tufele de ardei

Ne-am cocotat pe unde am apucat :

Chiar si pe casa

Mamaie ne-a lasat ea ce ne-a lasat , dar cand a vazut ca nu ne sta deloc capul la treaba , ne-a gasit ea de lucru…

Ne-a pus sa dam mancare la pui si la gaini

Dar unii au inceput sa ne atace , cred ca au simtit ca habar n-aveam si ca suntem mai tembeli decat ei

De frica lor am inceput sa fugim, si ne-am zis sa le aratam cine e mai smecher , asa ca am pus stapanire pe cotetul lor

Cand a vazut mamaie ca facem boroboate , ne-a pus sa adunam prunele …

Aici ne-am descurcat noi , doar suntem maimutze, rostul nostru este sa stam in copaci, partea mai nasoala e ca le-am cules noi , da mai multe am bagat la burtica decat la sacosica

Vazand asta , mamaie ne-a spus ca mai bine sa stam in casa , ca prea suntem maimutze de oras , asa ca ne-am executat , ne-am bagat la racoare , ne-am uitat la tv ce ne-am uitat si apoi am luat iar pulsul curtii

Vazand ca e liniste , gainile se potolisera si nu mai pareau ca ar mai vrea sa ne atace , cateii nu mai latrau …am iesit din nou in curte si ne-am dat in leagan …asa cum stim noi

Uite asa a trecut ziua facand nimic , relaxandu-ne si bucurandu-ne ….

si Maimutzele au emotii

2009-06-10T14:04:00.006+03:00

Din filme si povesti mi-a intrat in cap ca , o data ce ti-ai gasit printul si nunta e stabilita , orice cenusareasa, bucatareasa si orice fata care nu e una fatala , dintr-o data, in ziua nuntii se transforma in cea mai frumoasa femeie de pe lume si atunci cand ea intra in Biserica, Pamantul sta in loc , nimic nu mai misca , lumea isi tine respiratia , el o asteapta la altar si intoarce capul si atunci ramane socat de transformarea pe care o vede , de fata minunata care intra in incapere si nimic nu se mai aude, doar fosnetul rochiei sale iar clipele de atunci sunt rupte ca din basm …

Maimutz ma face oficial printesa lui …si in ziua respectiva mi-as dori sa se intample la fel…, transformata dintr-o maimutza ca toate maimutzele intr-o pasare maiastra …si cand m-o vedea Maimutzul meu sa-si tina respiratia , sa-l vad eu inmarmurit …deh’ asa visez si eu ca toate fetele….asa ca am asteptat sa se pogoare zanele in vis si cu bagheta magica sa ma transforme intr-o prea frumoasa, am asteptat semne , la fel ca in basme …insa nimic …timpul a trecut si impinsa de la spate de colege, colegele colegelor si prietenele prietenelor si toata lumea care se agita mai mult decat noi doi , ca cica daca nu ma duc sa gasesc rochia , nu o sa mai am timp, o sa intru in panica si o sa trebuiasaca sa umblu cu distonocalmul in geanta …si cum nu am gasit nici bagheta magica , nici nu a venit vreo ursitoare care sa-mi transforme tenesii in conduri de cristal …mi-am zis ca e timpul sa ma duc sa gasesc rochia care o sa ma transforme intr-o pasare maiastra, intr-o printesa, in cea mai cea …care o sa taie rasuflarea Maimutzului , care o sa-l faca pe tata mandru ca are fata frumoasa , in fine , am plecat in cautarea rochiei care trebuie sa ma transforme in ziua respectiva intr-o fiinta de basm …

Zis si facut, intr-o zi cu soare am fost sa ma uit la rochii cu ochii critici .. trebuia sa gasesc o rochie cu magie in ea , cum sa o recunosc ? nicaieri nu ti se dau detalii, doar ca simti care e rochia ta magica …cand eram mica stiam cum avea sa fie … trebuia sa iasa lumina din ea , dar acum ? lumina asta se mai aplica in realitate …adica , puteam eu sa fiu sigura ca nu o sa arat ridicol intr-o rochie din care avea sa iasa lumina ? plus ca nu as fi putut sa risc sa orbesc vreun invitat …omu’ n-ar fi avut nicio vina si mai ales as fi riscat sa ajung vedeta pe pitipoanca.org…stiam ca as vrea sa fie foarte infoiata , dar nu cumva infoiala asta m-ar face sa arat ca o savarina ? speriata de toate detaliile astea, am luat decizia sa nu ma mai gandesc la nimic si dupa serviciu, m-am dus in zona vestita de pe Lipscani cu o groaza de magazine cu rochii de mireasa …am intrat in multe dintre ele , nici o rochie nu vorbea cu mine , unele imi mai faceau cu ochiul, altele mi se pareau ok, dar nici una nu simteam ca are magie in ea …m-am ratoit in gandul meu la toate filmele care nu iti arata cum fac fetele alea de arata perfect atunci…mi-a fost rusine sa raspund vanzatoarelor cand ma intrebau cum anume caut rochia . ca eu vreau una din care sa iasa lumina …nu stiam diferenta dintre tulle, ecume, organza, tafta si cred ca mai sunt …inca nu stiu diferenta ….am rasuflat adanc si am mers mai departe convinsa ca rochia mea ma asteapta undeva , trebuia sa ma astepte…

La un moment dat , in ultimul magazin in care am intrat in seara aceea, am vazut o rochie care ar fi putut fi,in incaperea un pic intunecata , stralucea un pic …un vazator cu un accent fortat frantuzesc ( omu’ nu era in niciun caz de alta nationalitate decat roman, dar cred ca ii placea lui sa se dea designer chic) ma tot imbia sa probez … mi-am zis « fie » cu inima indoita ca as fi putut trada rochia speciala care ma astepta sa o gasesc …aici dintr-o data ma trezesc intr-o camera in care o fata calca o rochie de mireasa, alte doua se probau , alte doua le ajutau pe cele care se probau sa se imbrace, multe rochii insirate, multe rochii albe , frumoase aruncate oarecum fara grija pe niste umerase , mi-a parut asa de rau pentru ele , mi se parea ca sunt violate de niste fete nehotarate si acele fete carora le sunt predestinate le vor lua murdare deja …, jupoane aruncate pe jos , crinoline ..la fel…stateam in camera si ma uitam la toate cu o absenta oarecare, dintr-o data aud pe fata care mi-a adus rochia sa o probez sa-mi dau bluza jos , « cum ? », « aici ? », « cu toata lumea asta de fata ? » ii zic , … »da , draga, da-ti bluza jos » …imi raspunde sec…am inceput sa ma execut ca deja imi bagase niste cercuri peste cap…imi zice sa ma descalt de tenesii mei si sa ma incalt cu niste sandale cu tocuri…aveam sosete turcuoaz…mi se parea amuzant si sinistru totodata .. stateam asa , in sutien , cu niste cercuri trase pe deasupra blugilor, in sosete turcuoaz si cu sandale cu toc, mai mari cu 3, 4 numere decat piciorul meu…radeam de ma prapadeam in sinea mea pentru ca imi imaginasem ca atunci cand o sa o probez, o sa fie un moment special, ca o sa stam singure intr-o cabina imensa, alba , cu oglinzi mari, ea o sa-mi spuna cat de mult m-a asteptat, eu cat de mult ma bucur ca putem sa mergem impreuna acasa, radeam ca uite ca relatia cu rochia mea de mireasa o sa aiba un inceput interesant …dintr-o data ma trezesc cu ceva ca de plumb pe mine … fata care se ocupa cu rochiile o aruncase deja pe mine , era atat de grea incat aproape ca m-a dezechilibrat…era prima data cand probam o rochie de mireasa (in afara de datile cand eram mica si cu verisoarele mele ne infasuram in perdele si ne puneam pantofii mamelor si ne credeam printese).. nu imi imaginam ca rochiile sunt atat de grele , nu puteam sa fac nici macar un pas…ea era foarte frumoasa , intr-adevar de printesa …m-am uitat in oglinda si …magia nu era , nu era ea , dincolo de geamurile magazinului un aurolac se uita printr-o crapatura neacoperita de draperii la fetele care continuau sa se schimbe si radea aproape ca un animal si mi-am zis ca acesta nu e momentul meu magic, mi-am dat rochia aia grea jos si mi-am zis ca in noaptea noastra magica vreau sa plutesc langa Maimutzul meu, rochia aia nu ar fi facut decat sa ma tina lipita ca o rosie storcosita de podea …. asa ca am plecat acasa convinsa de faptul ca rochiile de mireasa sunt de fapt niste chestii din tabla care te vor chinui o noapte intreaga , convinsa de faptul ca o sa imi cumpar ceva de panza topita si sa ma lase in pace cu toate tullurile, organzele si nu mai stiu ce dantele sofisticate , eu vreau sa plutesc ….

Dupa ceva vreme de pauza , am plecat din nou in cautarea rochiei impinsa de la spate de timpul care trece, de cei din jurul meu ingrijorati ca o sa apar la nunta imbracata in pijamale si bocanci, indemnata de gandul ca una dintre ele a fost conceputa special pentru mine si ca ma asteapta undeva sa o gasesc …in fine, am plecat din nou in cautarea ei si am gasit-o intr-un magazin atat de aproape de mine , ultimul pe care mai aveam de gand sa-l vizitez…am vazut-o pe un umeras, simpla , clasica … si am probat-o.

In timp ce ma incheiam la corset simteam cum ma transform si mi-am zis ca ea e.. am iesit din cabina sa ma vad in oglinda.. prin magazin mai erau si alte fete cu insotitorii lor, cand am iesit, s-au oprit din foiala si s-au uitat la mine …intr-un mod placut… asa am stiut ca e ea , m-am bucurat ca treaba cu simtitul chiar exista si ca nu e nimic in neregula cu mine. Ma bucuram ca am gasit-o, ca exista , ca …in fine ma bucuram mult…nu iese nici o lumina din rochie, poate din contra , e mult prea simpla …insa iese lumina din mine…a doua zi m-am intors la magazin sa o platesc si sa-mi ia masurile pentru eventuale modificari…mai aveam de asteptat cateva saptamani pana avea sa fie gata si sa fie a mea.

Odata platita , m-am simtit ca si cum as fi platit un lucru extrem de valoros, ca si cum as fi luat mult prea lejer o decizie care avea sa marcheze toate pozele noastre de « tinerete », ma vedeam deja batrana , privind la ele, vazandu-ma pe mine si Maimutz in ele , eu aratand ca o curca impaiata, el ca un cavaler …, o decizie care avea sa ma puna in fata tuturor invitatilor , pe care ii vedeam deja dezamagiti …incepusem sa nu imi mai amintesc exact croiala , culoarea ei ,pur si simplu nu mai eram in stare sa identific culoarea rochiei mele ( albul asta , nu atat de simplu…ca exista atatea nuante de alb incat te apuca durerea de cap, eu nu am dormit cateva nopti din cauza lor ).Intrebari de genul alb crem este mai mult alb sau mai mult crem, dar alb-unt este mai inchis sau mai deschis decat alb-crem , dar rochia mea este alb-unt , alb crem sau crem sau verde ? intrebarile astea mi se pareau existentiale si innebunitoare.

Simteam mereu nevoia sa ma duc la magazin sa o vad si sa ma asigur ca nu am facut o alegere proasta , mi-era teama ca doar in inchipuirea mea ma vazusem transformata in oglinda de la magazin, caci acasa eram la fel…a inceput sa-mi fie teama ca Maimutzul meu nu o sa ma vada atunci ca o pasare maiastra si ca nu voi fi in ziua aia cea mai cea , ca rochia aia nu va fi capabila sa ma transforme intr-o printesa …m-am zvarcolit cateva nopti si mi-am dat seama ca eu deja sunt printesa , si mai mult decat atat sunt Maimutza in fiecare zi pentru el, pentru ai mei si pentru cei pe care ii iubesc …

Astazi e gata , rochitza mea de printesa e gata si o pot duce acasa, azi sunt gata sa ma imbrac in orice , pentru ca in ziua noastra vom fi fericiti in orice conditii.

1 Mai Maimutzaresc (ep 2)

2009-05-06T11:35:00.033+03:00

Dupa cum va ziceam, dupa ce ne-am odihnit un pic si am stat la povesti, seara Maimutz m-a scos in oras …eu ardeam de nerabdare sa ma vada lumea cu panglica mea , am mancat inghetata si am stat sa ne uitam cum curge Cerna pe sub pod.

Aici nu am facut prea multe poze pentru ca statiunea era impanzita de yoghini sau cum s-or numi ei.

A doua zi, ne-am trezit in zori de zi si dupa ce ne-am baut cafelutza am plecat la plimbare prin padure in cautarea unei cascade.

Am mers incetisor pe marginea raului Belareca

Ne-am oprit sa ascultam susurul raului

ne-am uitat la flori…eu am zis la toate florile si toti copacii « stop a mea » asa ca daca ajungeti p-acolo sa stiti ca toata padurea e a noastra …ca am zis eu prima

Am facut alpinism

Ne-am ascuns de urs (nu cred ca era asa de aproape dar am fost mereu vigilenti)…deh' orasheanul se sperie in padure si de umbra lui

Ne-am jucat din nou prin copaci

Am stat la plaja cu maimutzul meu intr-o capita de fan

in departare se vedea un uliu rotind pe langa turnul unui vechi castel in ruine

Ne-am continuat drumul spre cascada si am avut si noi momentele noastre de tandrete

Si incetisor ne apropiam de cascada

Intr-un final am ajuns

Maimutz a inceput sa topaie de bucurie , cand pe o piatra , cand pe alta pana s-a impiedicat de un lemn si a cazut in rau, eu m-am speriat tare …dar din fericire s-a ales cu toata blana uda fleasca , afara incepea sa se insereze si sa se faca frig…si ne-am intors repede inspre casa , cu Maimutz plescaind la fiecare pas .

Seara s-a incheiat cu o aspirina preventiva , un ceai si o baie calda.

Dimineatza ne-am luat blana de la uscat de pe sarma si ne-am echipat de intoarcere inspre Bucuresti.

De data acesta am ales un alt traseu, ne-am intors prin Baia de Arama , Targu Jiu, Valcea .
Ne-am facut o ultima poza cu Hercule , sa ramana pentru posteritate ca maimutzele au trecut pe acolo

Am oprit sa vedem barajul de peste Cerna

Si am pornit-o incetisor inspre Targul Jiu cu un mic ocolis de 12 km la Manastirea Tismana , care se vedea printre copaci

Nu am vrut sa trecem nepasatori pe langa ocazia asta si am urcat sa o vizitam

Ajunsi in Targul Jiu, ne-am dus sa vedem Parcul cu Poarta Sarutului…maimutzele mai sunt si ele melancolice uneori

Maimutz a zis ca e musai sa ma duca si la Masa Tacerii (cica sa invat ceva din asta …la ce s-o fi referit…)

Si am vazut si Jiul

Apoi am pornit-o repede inspre casa , numai ca unii care tot mancau mici la Dedulesti au blocat drumul …si cand mai aveam si noi un pic sa ajungem, am tot stat la coada in trafic (cred ca din cauza alora care asteptau mustarul) si am facut 10 km intr-o ora …dar asta cred ca ati vazut deja pe la Tv asa ca nu mai povestesc …

Dupa lasarea intunericului am ajuns si noi acasa , in Bucurestiul aglomerat …eu la serviciu inca ma mai gandesc la copacii lasati in padure …da las’ ca mai vine el 1 mai.

1 Mai Maimutzaresc

2009-05-05T11:57:00.046+03:00

Daca tot am muncit cu drag si spor pentru popor si am castigat o zi libera , l-am batut la cap pe Maimutz sa plecam si noi in vacantza si ca sa il conving am inceput sa sar in capul lui.

Nu mi-a luat prea mult timp (tinand cont de greutatea suncilor mele) si l-am convins sa scoata harta si sa ne alegem traseul .

ce sa facem , unde sa mergem ?

Si am ales sa ne intoarcem in Baile Herculane , unde am facut si prima noastra calatorie acum aproape 2 ani , eu sa-mi amintesc cum ma vrajea el pe atunci, el sa se catere din nou prin copaci.

Eram asa de entuziasmata incat m-am trezit in zori de zi si am inceput sa ma fatzai prin casa , Maimutz dormea dus , eu ma invarteam pe langa el , tot-tot s-o trezi, el nimic ….pana cand n-am mai rezistat si m-am dus sa-l trezesc.

El somnoros , imi tot zicea sa-l mai las un pic…

N-a mai avut scapare de gura mea si s-a trezit si el.Cei de la meteo tot amenintau ca va ploua , ca vremea o sa fie urata , etc, niste distrugatori de vise , asa ca ne-am zis sa nu ne luam dupa aparatele lor performante si sa verificam noi vremea. Asa ca am iesit pe balcon, am bagat degetelul in gura si am masurat puterea vantului

Si am decis ca vremea e numai buna de plecat.

Maimutz se echipeaza repede pentru expeditie

Eu nu nu ma hotaram deloc cu ce sa ma imbrac si tot scoteam haine din sifonier …pana cand Maimutz m-a amenintzat ca daca nu sunt gata in 5 minute ma lasa acasa.

Asa ca in trei timpi si doua miscari am fost gata de plecare

Si ca sa fiu sigura ca nu ma lasa acasa m-am urcat in capul lui

Eram atat de entuziasmati incat eram in stare sa plecam calare pe catel,

Dar cum nu prea avem loc amandoi pe spinarea lui , ne-am suit in masina si am pornit la drum

Si asa au inceut sa se deruleze incet campurile, orasele, rand pe rand

Eu ma tot pozam , ca o mimoza ce sunt, tare mandra de panglica mea cea roz , maimutzul conducea

Eu ma pozam , el nu prea voia ca era atent la drum …

Tot imi zicea sa ma potolesc ca altfel nu e nicio diferentza intre mine si o pitzi… si tot asa si tot asa am gresit drumul si era sa ajungem la fabrica de avioane

Vazand noi ca nu se mai poate , am decis ca era timpul sa facem un popas …ocazie cu care ne-am pozat si noi amandoi ca prea ma simteam singura in poza

Am admirat privelistea

Ne-am intors la originile noastre si ne-am catarat prin copaci

Am mirosit florile

Si am suflat in papadii ca sa ni se indeplineasca dorintele.

Am mancat ceva ca sa ne putem continua drumul

Si am plecat din nou la drum

Am mai facut un popas la Portile de Fier si am stat sa ne holbam in liniste la Dunare

Si intr-un final dupa o calatorie lunga dar placuta am ajuns la destinatie , undeva aproape de Baile Herculane, intr-o mica asezare pe malul raului Belareca unde ne-au asteptat verisorii nostri impreuna cu catelul Jimmy al vecinului , care nici macar nu s-a sinchisit sa ne miroasa.

Aici am stat pentru o vreme la povesti si amintiri din copilaria pe care am petrecut-o la buncii de la Iasi , am ras cu gura pana la urechi cand am aflat ca pe Petrisor « l-o palit asfaltul in mecla « in timp ce se ducea la shiosc sa-si ieie shio ships si s-o impiedicat de un cataroi.

Ne-am odihnit un pic si apoi ne-am plimbat prin statiunea Baile Herculane. Maine o sa va arat poze de aici , cum am facut noi alpinism , o sa va arat locul unde a facut maimutz baie in rau fara sa vrea si era gata –gata sa-l pierd in valurile lui, si cum ne-am intors noi acasa pe un alt traseu mult mai frumos .

Maimutzele la plimbare

2009-04-27T10:22:00.003+03:00

La sfarsit de saptamana Maimutzu' si cu mine ne-am dat blana de maimutze jos si am plecat hai-hui cum ne place noua. Ce am vazut...ce am facut gasiti detaliat la el in curte ...

Eu cred ca o sa-mi pun blana la loc ...fara ea sunt cam cracanata ...

Uite trenu’!....asta-i trenu’ ?

2009-04-22T11:16:00.002+03:00

Ca tot omu’ in zi de sarbatoare …eu si cu Maimutzu’ , am sarbatorit la fel, in familie , ba intr-una , ba in cealalata…caci familiile noastre nu se gasesc amandoua in acelasi oras , asa ca noi de sarbatori facem drumuri-drumuri.

Asa ca ajunul Pastelui si prima zi de Paste am fost la tzara, undeva la vreo 40 de kilometri de Alexandria. Ca sa ajungem inapoi in Bucuresti trebuia sa mergem la Alexandria si sa luam microbuzul spre Bucuresti…cam o ora de mers cu microbuzul. ….daca ar fi circulat in zi de Paste. Dar ajunsi in Alexandria descoperim ca nu circula nici un microbuz, pe buna dreptate…era doar prima zi de Paste…cine se da dus de acasa intr-o zi ca asta ? …nu-i nimic , ne-am zis, n-am mai mers de multicel cu trenul, vedem campurile inverzite, citim o carte linistiti , Maimutzu’ cu cartea, eu cu holbatu’ , in fine toata treaba parea mirobolanta asa ca ne-am carat la gara , ne-am luat bilete. Trebuia sa asteptam o ora in gara la Alexandria pana luam un tren spre Rosiorii de Vede, unde mai stateam cam o ora si luam un tren pana la Bucuresti. Am asteptat cumintzi sa vina trenul, cel spre Rosiori, sa ne duca spre urmatoarea gara, unde aveam sa mai asteptam putin si sa ne urcam in alt tren….

Am urcat in personalul spre Rosiori, am vazut idei de casa , cu turloaie in loc de acoperis si ne-am ales fonturile cu care sa scrie pe casa numele noastre …ca asa am vazut noi ca e moda intr-un sat intre Alexandria si Rosiori unde sunt case cu tzurloaie si 40 de camere, cu lift si balustrade de inox si unde locatarii dorm tot in grajd cu caii. Astea le-am vazut pentru ca, deh’, cu personalul vezi si cum creste firul de iarba. In plus, am avut tot vagonul numai al nostru , ne-am insirat bagajele si picioarele cum am vrut si am stat relaxatzi, soarele stralucea prin geamul trenului prafuit , inca mai era cald pe la ora 6 dupa amiaza ….in putin timp aveam sa fim in Bucuresti …eram atat de relaxatzi si linistiti dupa doua zile de stat la tara, in curte, printre rasaduri de flori si zarzavat , cu burtile pline de cozonaci si oua, incat …muzica « stelara » ce se auzea de la telefonul mobil al unui baietzandru , ni se parea chiar mistho…

Asa merseram noi cu personalul vro ora si am ajuns intr-o gara unde aveam sa facem schimbul…si unde mai aveam de asteptat cam o ora si ceva… numai bine , am avut timp sa ne facem provizii, ne-am luat chipsuri, inghetata asortata , voiam sa vizitam si putin orasul, dar parea cam inchis si pustiu, asa ca ne-am ales o banca in gara si ne-am pus pe racorit cu inghetata …si tot am mancat din ea si nu se mai termina , numai bine cu niste catelusi , mai mari, mai mici , vreo 3 generatii , si 5 neamuri, care mai de care mai urecheatzi , mai clapaugi, mai datatori din coditza …cel mai indraznet si mai patrat dintre ei s-a postat frumos in fatza noastra si ne fixa drept in ochi cand pe maimutzu’ cand pe mine , in functie de care ii venea randul sa duca linguritza la gura , si tot asa, incat ne-am simtit cam prost ca mancam in fatza lui si ca ii facem pofta , prea avea ochii aia rugatori, asa ca i-am dat toata inghetata sa o pape , exact ca la un copil de cershetor caruia nu prea i-ai da bani , dar ii dai de rushine …si a inghitit-o toata odata, ne-am cam speraiat …ca omoram catelul , ii ingheatza burta , dintzii , face vreo nevralgie , asa ca ne-am ridicat sa ne ascundem de el si neamurile lui.

Cu ocazia asta am verificat si noi la tabela de plecari : al nostru tren venea de la Deva , se ducea la Bucuresti , oprea la linia 4, pleca la ora 19 :34, numar de identificare 1824.
…mai aveam doar 20 de minute de asteptat.

In nici 5 minute soseste trenul Bucuresti- Deva , pe linia 4, numar de indentificare 1823, numai bine, ne gandim noi in entuzismul momentului in care o sa jungem acasa, scapam de catelushul cersetor si stam in vagon un sfert de ora cat mai statea trenul in statie , ce mai… pana ne gaseam locul , pana ne asezam bagajele , pleaca trenul si in 2 ore suntem acasa…am urcat in tren sa ne cautam vagonul, nici nu punem bine piciorul in tren ca ne si intreaba cineva daca avem idee cat mai sta in gara , noi raspundem ca si cum am fi stiut toate secretele lumii…ca 15 minute. Tzeapa, ca nici terminam bine de rostit propozitia ca trenul si pleaca …ne bucuram un pic in sinea noatra ca CFR-ul lucreaza cu drag si spor pentru popor, ca nu sunt in intarziere, ba din contra s-ar putea sa ajungem mai repede…yupiii, si hai sa ne cautam vagonul, locurile …si le cautam un pic pana , asa ca din senin…intreb daca trenul merge la Bucuresti ….raspunsul…pai nu, trenul merge la Craiova ….eu ma uit la Maimutz , el la mine, eu la el, noi la nenea , mai intrebam inca o data …NU MERGE LA Bucuresti ? pai nu, ne zice iar ...Ne uitam la semnalul de alarma , vedem roshu in fatza ochilor, era de la semnul de avertizare, scria trageti in cazuri de urgentza …noi aveam urgentza ? care sunt urgentzele de fapt ? adica urgentza nu putea fi ca acasa ne astepta un cozonac cald, o cana de lapte, o friptura de miel ? …mai am putin si mor , sau urgentza , opreste frate trenul, ca noi, uitandu-ne la catzei, la nori, mancand chipsuri am urcat unde nu trebuia si iete mergem in alta directie ….ne rotim ochii amandoi, ne uitam pe geam…chiar daca am fi tras semnalul de alarma …oricum eram pe un camp, trebuia sa fugim inapoi prin aratura , una ca probabil ne fugarea politia cfr, sau cum s-o numi daca o fi ( zicea ceva de « abuzul se pedepseste » , a doua ca …in 10 minute ajungea trenuletzul nostru care ne ducea linstiti acasa , mititelu’…asa ca n-am tras semnalul si am cautat controlorul, l-am gasit…( un pic cam efeminat si semana cu Tarky, nu te supara nenea controloru’, noi iti multumim ca ne-ai ajutat )…foarte de treaba …ne-a lasat in tren, nu ne-a taxat pentru ruta asta neprevazuta , a calculat care tren de unde vine , care e cea mai buna solutie, unde putem cobori ca sa gasim spre Bucuresti cel mai avantajos tren, asa am ajuns noi in Caracal (unde s-a rasturnat carul cu prosti, am ajuns si noi acolo, nu rasturnati din car , ci mai ca orashenii asa , cu trenul…)

De acolo am gasit repede inapoi un tren, am facut cale intoarsa , am ajuns iar in statia unde am incurcat borcanele…si intr-un final am ajunsh in Bucuresti, pe la ora cand metrourile se retrag, dar noi am avut noroc si le-am prins pe ultimele …si la miez de noapte am descuiat usha casei… Ca vorba aia : Bucuresti Deva nu e tot una cu Deva Bucuresti ? Si ce imi e 1823, ce imi e 1824 ? Chestii de nuanta...dar asa am ajuns noi sa facem o calatorie de o ora in 10 ore si dintr-o distanta de 100 de kilometri sa facem o distanta de vreo 300 kilometri. In aceeasi ordine de idei…o calatorie care trebuia sa ne coste cam vreo 300.000 de lei a ajuns sa ne coste un million de lei si un ou (ca din 20 de oua transportate unul a cedat fizic si s-a spart).

Asha ne-am petrecut noi vacanta de Pasti. Ce frumos a fost in vacanta !

Leapsha...Decalogul cititorului

2009-04-02T15:58:00.002+03:00

Maimutz m-a lepshuit si de data asta , asa ca o sa vorbesc si eu despre un subiect care ii place lui foarte mult

1. Care este cartea/autorul pe care o/il vezi ca « Suprema »/”Supremul” ? Pe care ai/l-ai pune-o in rama ? (daca sunt mai multe/multi, enumera-le/enumera-i !)

De pus in rama, nu m-am gandit niciodata ca as vrea sa pun o carte , asta la propriu, la figurat insa , poate m-as gandi la cartile de povesti pentru copii, asta pentru ca ele m-au invatat sa visez frumos .

2. Ai carti pe care consideri ca le-ai fi scris mai bine ? (Daca esti autor al unei carti) Consideri ca esti un scriitor bun ?

Ca orice om , cred despre multe lucruri ca le-as face mai bine , ca asa e omu’ crede despre el ca e cel mai bun si ca asa cum vede el lucrurile e cel mai bine, despre carti..nu as fi capabila sa scriu 5 pagini cu inceput, cuprins si incheiere, d-apoi o carte , in schimb pot sa spun ca citind anumite carti , subiectul sa mi se para foarte bun, dar maniera , limbajul in care e scrisa sa ma faca sa nu-mi placa despre carte in totalitate, de exemplu « De veghe in lanul de secara » de J. D. Salinger, subiectul cartii mi s-a parut foarte interesant, dar fiindca la un moment dat lucrurile se poticnisera si personajul , baiatul razvratit nu mai avansa in nicio directie si dupa 30 de pagini ramasese in acelasi stadiu ca la primele 5, m-a facut sa abandonez lectura si sa concluzionez ca eu in locul autorului l-as fi pus pe personaj sa mai si faca ceva …sau poate asa a si facut, dar prea tarziu ca eu nu am mai avut rabdare sa ajung la finalul cartii

3.Despre ce carte, autor sau personaj nu ai putea sa spui nimic critic ?

Cred ca sunt mai multe carti , « Ai toata viata inainte » de Romain Gary, « Mie nu mi-e frica » de Niccolo Ammaniti, etc..

4. Ai participat vreodata la sarbatorirea unei carti, unui autor ?

Nu am participat niciodata de buna voie, nu-mi place ideea, insa prin scoala cred ca l-am tot sarbatorit pe Eminescu, a tot trebuit sa recit « Somnoroase pasarele » de mai multe ori decat mi-ar fi placut copil fiind , asa am ajuns sa fiu suprasaturata de poeziile lui care apareau la fiecare 5 lectii de literatura (exagerez un pic, poate la fiecare 6 lectii), pe tot parcursul scolii generale, liceului, facultatii…da , da , puteti sa aruncati cu oua in mine, nu-mi place Eminescu si unul dintre motive este ca am fost prea intoxicata cu el…

5.Literatura romana ti se pare ca merita apreciata ? O faci in vreun fel ?

Da, de acord, merita apreciata , e chiar pacat ca in valtoarea autorilor straini care au invadat peste tot prin librarii cu carti de genul « Ce sa mananci ca sa fii cel mai destept din lume » …multi dintre autorii romani , contemporani sau nu …raman in umbra …si chiar mai mult este pacat ca …in general cei care citesc, aleg carti de genul asta doar ca sa fie in trend, sa dea bine pe scaunul de la metrou sau ratb….

6.Ai aruncat vreodata o carte ? Ai arunca ?

Nu-mi amintesc sa fii aruncat vreo carte , nu as arunca, Doamne fereste, una la mana pt ca mi-ar fi mila de ea, a doua la mana …pentru ca o data cu cartea pe care o zburatacesc eu, m-ar zburataci si Maimutzu’ direct pe geam …

7.Sau ai vandut vreodata o carte ? Ai vinde ?

Nu am vandut carti, cred ca nu am vandut nimic niciodata …nu as vinde carti, prefer sa le pastrez pt urmasii mei.

8.Ai furat vreodata o carte ? Ai fura ?

Incep cu a doua prpozitie , nu as mai fura , insa am furat cand eram mica de la Mihaita , prietenul de la gradinita o carte de colorat …n-am nicio scuza, era cu Alba ca zapada , pitici, culori frumoase, coperti frumoase …n-am nicio scuza …

9.Ai criticat un autor sau o carte fara sa o/il cunosti ?

Da , recunosc ca am criticat fara sa stiu in totalitate despre ce e vorba , m-am impotrivit de multe ori sa citesc ceva doar pentru simplu motiv ca toata lumea o facea , ca de exemplu Coelho …

10.Ti-ai insusit vreodata creatia unui alt scriitor (blogger) ? Ai face-o ?

Nu mi-am insusit nicodata ceva ce nu a fost al meu, in afara de cartea de colorat cu Alba ca Zapada .

Asa...deci cine mai doreste, cine mai pofteste ... e liber sa preia leapsha..

Io nu fur, iau!

2009-04-01T08:00:00.001+03:00

Moshu’ era atat de batran , incat toata lumea ii spunea doar Moshu’, astfel incat numele lui s-a pierdut undeva prin praful ulitei (am totusi o banuiala ca l-ar chema Mitica).
Cum toti de pe ulita sunt intr-un fel sau altul rude, mai idepartate sau apropiate si cum portile curtilor sunt intotdeauna deschise , Moshul nostru care purta niste itari de lana chiar si pe timp de vara , legati la brau cu o sfoara impletita, cu buzunare largi si lungi pana la genunchi, de incapea acolo si un vitel fara sa bagi de seama , si o camesa alba de panza tot asa, lunga pana la genunchi, pe fondul asta ca toata lumea cunoaste pe toata lumea, Moshul nostru care nu mai avea alte preocupari decat sa-si care anii in spinare…si-a gasit o indeletnicire.
De cum se ivea soarele , incepea sa viziteze curtile oamenilor, ca erau acasa sau la camp, Moshu’ dadea cate o raita prin gradini, , uneori avea noroc si cate un nepot indepartat il cinstea cu o tzuiculitza , altu’ cu cate o paine , altu’ nu-i dadea nimic de frica nurorii Moshului care tabara peste ei cu scandalu’ ca i-au imbatat Moshu’ si ca dupa ce ca nu mai poate face el nicio treaba prin casa , il mai si imbata sa faca vreun atac de cord si sa se pricopseasca ea cu cheltuieli de inmormantare…in fine , Mosh’ se alegea el cu ceva , daca nu primea …lua , ca avea vederea buna si vedea imediat prima capsuna inrosita si zemoasa, primul strugure copt, marul cel mai frumos din pom, le aduna pe toate si le baga in buzunarele imense ale itarilor.
Mica fiind credeam ca daca as pune mana pe itarii lui si i-as lua la cotrobait, as gasi comori nebanuite si lucruri uitate acolo de cand lumea.

Pe mamaia, care ii e nepoata o vizita pe la primele ore ale diminetzei, ca eram vecini de curte si uneori trecea si pe la pranz, alteori cand nu te gandeai si pe unde nu banuiai te trezeai cu Moshu’ in fatza , voiam sa ne jucam si noi de-a v-ati ascunselea , ce sa te ascunzi ca el era bagat prin saia sau patul sa indese porumb uscat in buzunare , voiai sa iei ceva din pod, era si el p-acolo verificand strugurii pusi la stafidit, mai mai sa mori de inima inaintea lui.
Habar n-am cum putea sa traga dupa el sosonii aia grei de cauciuc fara sa scoata niciun zgomot. Nu-l auzea nimeni cand venea, cand pleca , alteori nici nu stiai ca a venit pe la tine decat daca observai ca iti lipseste din nuci, mere, pere sau ce se mai putea lua, nici cainii nu-l simteau sa-l latre.

Mamaia se mai supara pe el, nu-i placea ei sa ii iei ceva din gradina fara sa ceri, altfel e destul de darnica, si il mustruluia de cate ori il prindea.

- De ce furi, moshule , de ce furi ? pastrez si eu strugurii pentru nepoti, cand or veni pe la mine …si tu ce faci ? ii furi pe aia mai frumosi ? nu poti sa ceri , ca-ti dau eu altii, numai nu mai fura din aia ca ii pastrez pentru copii.
Si Moshu’ , inchidea discutia repede si se cara usurel cu buzunarele pline .
- Pai, pai, nu fur Victoritzo , nu fur , eu…doar iau .

Sesiune foto

2009-03-31T09:40:00.017+03:00

In week-end am avut o scurta sesiune de fotografie cu Maimutzu’…adica pe romaneste, ne-am tras in poza …iete ce a iesit :

La inceput , Maimutzu’ a fost un pic mai crispat

Dupa ce s-a obisnuit cu atmosfera , s-a mai relaxat :

Intre timp eu m-am aranjat , ca o adevarata domnisoara ce sunt, mi-am pus margele si cercei

Si apoi a inceput nebunia :

Maimutzul , in prim plan , tocmai ce isi facuse freza

Cum as fi putut sa lipsesc, asa ca hop si eu

Nu comentez pentru ca ma rusinez

Gata , asta a fost tot

Floricele pe campii...

2009-03-30T11:32:00.002+03:00

Maimutza se maimutzareste

2009-03-30T10:08:00.011+03:00

Doar o mama stie

2009-03-10T15:44:00.001+02:00

Intr-o zi, mama era plecata si tata trebuia sa se ocupe de mine.
Aveam cam 2 ani jumatate. Cineva imi daduse cadou un "set de ceai" si era una dintre jucariile mele preferate.
Tata era in sufragerie, ocupat fiind cu stirile de seara, cand i-am adus o ceasca mica de "ceai", care era de fapt doar apa.Dupa mai multe cesti de ceai si laude primite ca facusem un ceai asa gustos, mama s-a intors acasa.
Tata a facut-o sa astepte in sufragerie, ca sa ma vada pe mine cum ii aduc lui o ceasca de ceai, deoarece era"cel mai dragut lucru". Mama a asteptat si binenteles ca destul, cum veneam pe hol cu ceasca de ceai pentru tata si l-a privit cum a baut-o.
Apoi a spus(ca si cum numai o mama poate stii lucrul acesta...)
'Ti-a trecut vreodata prin cap, ca singurul loc la care poate ajunge sa ia apa, este WC-ul?'

Vezi ca plec !

2009-02-26T13:11:00.001+02:00

-Anco, vezi ca maine ma duc cu Georgeta la vie sa vedem si noi ce mai e p-acolo si sa mai aducem niste iarba la magar ..
- Bine mamaie .
- Tu sa ai grija p-aci, mai pui si tu apa la pui , le mai arunci o mana de grauntze ca vin repede eu, pana la pranz ma intorc.
- Da mamaie , le dau.

6 dimineatza :
- Anco, scoala fa !scoala, n-auzi ?
- Ce e mamaie ? ce s-a intamplat ?
- Vezi ca am plecat la vie.
- Pai si … vrei sa te ajut cu ceva ?
- Nu , te-am trezit sa-ti spun ca plec. Acu’ culca-te la loc !

Leapsha…serioasa

2009-02-25T12:31:00.005+02:00

M-am pricopsit cu o leapsha serioasa de la Jean Bica , ma simt ca la scoala cand ma trezeam ca dam lucrare la literatura si trebuia sa compun ceva frumos. Asa ca sa incepem, poate ma aleg si eu cu o nota de trecere.

1.Care este cea mai bună carte citită de tine?
Nu pot si nici macar nu sunt in masura sa spun despre o carte ca e cea mai buna, pot sa spun despre unele carti pe care le-am citit acum mult timp ca stand acolo in biblioteca, lecturate deja, inca imi mai transmit starea de bine pe care am avut-o atunci cand le-am citit .Una dintre ele este « Trei camarazi » de Erich Maria Remarque, si alta « Cel mai iubit dintre pamanteni » de Marin Preda.

2.Ai făcut cadou cărţi?
In ultima vreme nu, de asta se ocupa Maimutzu’

3.Care este viitorul literaturii?
Viitorul literaturii…e atat de pompos si greu de spus , mi-ar placea ca viitorul ei sa fie ca in trecutul ei cand o carte era pretuita, era rara, cand era obiect de arta, era legata cu grija de batrani tipografi, citita cu sete prin camere regale, nu mi-ar placea ca viitorul ei sa semene cu prezentul ei , cand sunt vandute prin pietze pe cativa lei care sa ajunga celui care o vinde de o bere.

4.În ce limbi ai citit cărţi?
In romana cele mai multe, in franceza destul de multe si una singura in engleza.

5.Ce cărţi celebre nu ţi-au plăcut?
« Lolita « , m-am apucat sa o citesc cu mare curiozitate pentru ca toata lumea vorbea de ea, am ajuns doar pe la jumatate si am inceput sa mor de plictiseala , inca mai zace pe undeva si asteapta suparata si abandonata sa o termin de citit. Nu cred ca o sa se intample prea curand, trebuie sa imi treaca mai intai starea de plictiseala cronica ( m-am apucat sa o citesc prin vara …si inca nu mi-a trecut )

6.Ce ţară a produs cea mai bună literatură?
Nu cred ca se poate face vreo statistica astfel incat sa pot spune cu precizie care tara a produs cea mai buna literatura, cu atat mai mult cu cat nu am citit carti atat de diverse incat sa acopere toate tarile planetei.

7.Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?
Luam cand nu aveam incotro si trebuia sa fac fishe de lectura. Nu-mi place sa iau notite, o carte trebuie mai degraba sa iti dea o stare , sa lase o urma in mintea ta , o senzatie, cred ca despre asta e vorba atunci cand citesti si nu despre fapte, nume , lucruri ci despre emotia momentului.

8.Cam câte cărţi ai citit până acum?
Destul de multe , multe am ales eu sa le citesc, foarte multe am fost obligata sa le citesc ca sa bifez pe lista de lecturi obligatorii si ca sa nu ma prinda domnul profesor de literatura cu lectia neinvatata. A fost pacat de multe dintre ele , pentru ca din start obligatia lecturii nu te mai lasa sa te bucuri de carte, de mirosul ei, de paginile ingalbenite ci te conditioneaza sa citesti repede ca sa fii la zi cu lista de lectura.

9.Cu ce cărţi ai adormit în braţe de plictiseală?
In mod sigur daca ma plictiseste, doarme singura pe noptiera si eu imi vad de somnul meu, dar ca sa raspund la intrebare… probabil ca cele pe care trebuia sa le citesc pentru examene.

10.Ce înseamnă cărţile pentru tine?
Miros de vechi, culoare galbejita, litere insiruite, coperti vechi, placerea de a te holba la o biblioteca si a rasfoi cate una pe care apoi sa o alegi din intrega biblioteca ca sa o citesti. E ca si cum i-ai face un cadou sau ai scoate-o la plimbare.

11.Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumparat-o?
Larousse , e dictionar, dar are coperti si pagini , deci e carte …vreo 800 de mii acum 7 ani.

12.Care este cel mai tare final la o carte citită?
Cele care fac parte din teatrul absurdului. Eugen Ionesco si Samuel Beckett te lasa cu gura cascata.

13.Care este cea mai influentă carte citită de tine?
Deja ma gandesc la intrebarea asta de 5 minute si nu mi-a venit nimic in minte, inseamna ca nu e.

14.Care scriitor te-a influenţat cel mai mult?
Idem 13.

15.Cât de repede citeşti o carte?
Citesc destul de rar, putine carti pe luna sa zicem sau chiar deloc uneori, insa daca prind o carte care imi place o citesc destul de repede.

16.Poate literatura să schimbe lumea?
In mod sigur poate, la nivel mic, sa zicem, noi ne inchipuiam furand cirese si pupeze, ori Feti Frumosi care salvau Ilene Cosanzene, acum cei mici se inchipuie pirati care jefuiesc nu stiu ce vapoare , au capete de morti drept jucarii, se bat cu monstrii care vor sa invadeze Pamantul…asa ca literatura schimba nivelul de imaginatie in mod cert.

Din pacate leapsha care ajunge la mine, la mine moare.

Iarna pe… asfalt

2009-02-24T09:10:00.002+02:00

Cand eram mici, eu si fratele meu, mai in fiecare dimineata de iarna, atunci cand abia « faceam ochi », tata se ducea la geam, dadea un pic perdeaua deoparte cat sa vada doar el cum e afara, se uita si intorcea capul cu o moaca de spiridush inspre noi minunadu-se de cat de frumos ninge afara. Noi faceam ochii mari , saream repede din pat cu pijamalele tarash dupa noi, ajungeam in cateva secunde langa el si topaiam sa ne ia in brate si sa ne ridice sa ne arate cum ninge afara , el se prefacea ca il dor bratele si atunci ma impingeam cu frate-meu pana la bucatarie care sa apuce primul un scaun si sa ajunga la fereastra. Inevitabil el era primu’ pentru ca eu mica cum eram musai ma impiedicam in camasa de noapte sau in pragul usii.
Ne urcam pe scaun ca niste maimutze agatatoare , ne sprijineam de pervaz si ne uitam cu ochii holbati si inimile pline de sperantza pe geam.
De cele mai multe ori nu ningea , doar ne pacalea tata , ca asa era el pus pe shotii si ii placea lui sa ne vada cum ne rostogolim pana la fereastra.
Aproape in fiecare dimineata ne pacalea asa , si, culmea, plini de speranta, in fiecare dimineatza noi il credeam. Si acum mai face asa uneori , doar ca sa ma vada cum mi se maresc ochii, chiar si acum ma duc intr-o fuga la geam sa vad cum ninge chiar daca la meteo au anuntat 20 de grade si cer senin.
Dar si in ziua in care ningea, il trageam pe tata direct in debara sa ne scoata saniile. El radea, se mai prefacea un pic ca are treaba , atat cat sa nu mai putem noi de nerabdare si atunci tabaram asupra lui, ne infasuram unul de piciorul lui, altul ii sarea in spate , depinde ce pozitie de atac prindeam fiecare, si inevitabil pe ce puteam sa ne suim (canapea, scaun, vitrina), il amenintam cu atacuri si muscaturi, el radea de noi, ne lasa infasurati de picioarele lui si ne scotea saniile din debara.
Le verifica, le mai fixa scandurile, ne schimba sfoara de care trageam sania si ne dadea shinele cu parafina. Il vedeam ca un vrajitor care ne pregateste covorul zburator. Noi credeam ca ceea ce face el, numai el stie sa o faca…si nu puteam concepe ca putem iesi afara fara sa stim ca tata a aranjat saniutzele. Desi nu faceam prea mare lucru, dar in capshoarele noastre de atunci, si pentru mine si acum, tata era un erou.
In timpul asta maica-mea incepea cu imbracatul si infofolitul, il bodoganea pe taica-meu ca nu a avut de lucru sa ne dea saniile , ca o sa ne lovim, o sa ne udam si o sa racim si atunci ne echipa cu de toate ca sa se asigure ca nu din cauza ei o sa ne curga mucii.
Ne dadea izmene, si cate doua perechi de pantaloni si sosete de fiecare , nu stiu cate randuri de bluze (nu sufeream deloc izmenele alea care alunecau si imi trageau panatalonii in jos , nici caciula de blana legata sub barbie care imi cadea pe ochi de cate ori saream cu sania peste vreun hop si nu mai vedeam nimic, da’ taceam din gura ca voiam sa scap afara , asa ca n-aveam timp de smiorcaieli). Cred ca aveam juma de shifonier pe noi. Eram ca niste zombi care abia mai puteau sa se miste…
Rabdam cu frate-meu tot chinul asta numai sa iesim odata afara , ne lega cu fularul pana peste nas de ni se aburea si globul ocular cand respiram, ne indesa caciula pe cap , eram acoperiti cu cate 5 straturi de haine , numai ochii nu erau acoperiti , aratam ca niste rambo cracanati de la atatia pantaloni , abia ne miscam noi , d-apoi sa mai tragem si saniile dupa noi.
Taica-meu radea, ne incalta cu ghetele , ca noi nu ne mai puteam apleca, ne incheia fashurile si ne dadea drumul la zapada. Noi plecam cracanati si fosnaind de la atatea haine, tragand saniile dupa noi si mergand ca pinguinii. Afara alti pinguini. Deci nu eram singurii care sufererau ca sa iasa la zapada.

Ne strangeam toti copiii in fatza scarii, ne evaluam unii altora saniile, apoi pe ale celor de la scara vecina cu care eram in vesnic conflict. Evident fiecare sustinea ca saniutza lui e cea mai tare si in cap il invidia pe altul ca are o saniuta mai noua, mai frumoasa sau macar mai mare ca a lui.
Fiecare scara isi facea derdelushul ei si cazemate din zapada asa ca era foarte important sa fii echipat cat mai repede de cum incepe ninsoarea, ca sa prinzi cea mai buna panta pentru derdelush, cel mai bun loc de facut cazemate, nu mai simteam noi ca ne tin picioarele si ne cad pantalonii din cauza izmenelor, toti eram niste rostogoale inhainurate , legati cu fulare peste ochi , habar n-am cum ne mai recunosteam intre noi , cred ca dupa culoarea fashului pe care il purtam mai multe ierni la rand.
Cum dadea ninsoarea eram afara cu sania tarash, asteptam sa se astearna ca sa pornim atacul pe dealul care se intindea in spatele blocului.( acum e plin de vile si casoaie , strazi intortocheate si nu am mai vazut de ani buni copii sa se dea cu sania pe acolo )
Dar mai aveam parte si de alarme false. Nasol era daca ningea fulguit cat sa ne scoata afara din casa , gata echipati de atac si apoi se oprea , atunci chiar ca eram dezamagiti si ne intorceam acasa ca niste curci plouate tragand saniile pe asfalt , facand un zgomot infernal, numai asa ca sa enervam babele pe care le considearam vinovate de orice nu ne convenea noua ( adica ele ne stricau cheful cand mazgaleam tot asfaltul din fatza scarii , toate usile si zidurile cu creta colorata sau cand ne jucam de-a vanatorii prin boschetii din gradinitza de langa scara , ele ne bombaneau mereu , deci ele erau vinovate si ca s-a oprit nisoarea ), asa ca numai la ambitie urcam pe scari cu saniile , zdranganindu-le si facand harmalaie, de ieseau toti vecinii de prin case.

Mai, si daca ningea de se facea zapada sa-ti scartaie sub ghete , si iti ingheta rasuflarea inainte sa-ti iasa din nas, pai trageam sania dupa noi in sus si in jos de sute de ori ca sa facem derdelushul , ne tariam unul pe altul cu fundurile pe zapada ca sa o nivelam , caram zapada pe sanie ca sa facem hopuri peste care sa sarim apoi ( eu aveam una cam de trei persoane mai grasutze, daca o puneam in picioare ma depasea cu un cap si imi scotea sufletul la cat trageam de ea, dar ce conta…de multe ori ea ma tragea pe mine, nu eu pe ea, avea personalitatea ei, cat despre carat, cred ca mai mult trageam noi sania dupa noi decat sa ne care ea pe noi), construiam cate o jumatate de zi la cazemate si faceam de veghe pe rand ca sa nu apara straini pe derdelush, ne bateam cu bulgari cu aia de la scara celalata care indrazneau sa incerce derdelushul nostru si ne aliam cu ei daca apareau copiii de la alte blocuri.
Fiindca frate-meu era mai mare si ma tineam dupa el, aveam privilegiul sa intru pe derdelushul ala mai mare cu conditia sa nu ma lovesc si sa nu ma duc la el smiorcaindu-ma ca m-a lovit cu sania Mihaita de la etajul 4, altfel ma expedia acasa, imi zicea ca n-are chef sa se bata cu ala pentru mine ca apoi el isi ia urecheala acasa ca bate copiii, asa ca ma tineam dupa el dar eram pe cont propriu.

Nu ne induram sa ne ducem acasa nici sa mancam sau sa bem apa , luam zapada pe manusa si o lingeam ca pe inghetata , asta ne tinea si de sete si de foame. Sugeam turturii formati pe la tevile de gaz de pe la blocuri, faceam pishu pe unde apucam si ne inghetau fundurile pana ne ridicam noi toate perechile de pantaloni, numai sa nu ne ducem acasa ca nu cumva sa ne vada ai nostri uzi pana la piele si inghetati cu turturi si sa ne opreasca in casa…
Intr-o zi frate-meu a vrut sa linga zapada de pe clanta portii de la tara , de a ramas lipit acolo cu limba si mamaie in loc sa ii toarne ceva cald sa-l dezlipeasca , l-a smuls cu totul, de i-a ramas o bucata de limba pe clanta , dar asta e in alt an si in alta locatie .
Asa ca ne descurcam cu ce gaseam pe afara, eram plecati la razboi, apoi la razboi ramaneam pana se intuneca si nu intram in casa pana nu venea ori mama , ori tata sa ne ia in casa. De preferabil tata, ca el mai statea de vorba cu vecinii si mai castigam timp, daca aparea mama era semn ca s-a descoperit o prostioara facuta de noi prin casa si atunci era de rau.
Stateam toata ziua pe dealul ala, dandu-ne cu sania pana se lasa seara si incepeam sa facem turturi la nas, fulare si la maneci . Si atunci incepeam sa capitulam, ori morti de oboseala de la tras atatea haine dupa noi, ori inghetati sloi, ori ne razbea foamea , ori aveam fundurile prea inghetate ca sa mai facem pishu dupa masinile parcate , ori trashi de urechi de parinti.
Ne retrageam cu totii inspre casele noastre, si atunci , pe vremea aia se lua curentul cu orele si incepeam cu totii sa urlam pe la balcoane dupa parinti sa vina sa ne urce sania pe scari , eram toti niste ghindoci cu ditamai saniile dupa noi. Si parintii incepeau sa scoata capetele pe ferestre si sa-si ocheasca brotacu’ oracaitor.
Eu cu frati-meu stateam la etajul sase , slabe sanse sa ne mai auda tata tipand dupa el sa ne urce sania pe scari ca liftul era oprit ( eram lesinati de foame nu mai aveam voce de urlat ) asa ca o luam incetishor cu frati-meu pe scari , hurducaind saniile, scotand vecinii pe la usi , tragandu-ne mucii. Frati-meu, mai mare cu vro 4 ani decat mine , urca un etaj cu sania lui, se intorcea dupa mine si ma urca si pe mine un etaj, iar urca el unu, iar cobora si ma lua de unde ma lasase stand pe sanie ca o bleaga, sleita de puteri, cu manusile atarnad pe langa mine, cu fularu tarash, caciula pe ochii sau stand chiorash pe o ureche ; tot asa se chinuia pana ajungea lesinat la etajul sase…probabil ca zicea el ceva in gandul lui ca tre’ sa aiba grija de o mucioasa ca mine , dar nu o zicea , sau cel putin nu-mi amintesc ( o fi fost din cauza ca eu eram biletul lui de iesire din casa , deh,eram aia mica cu zulufi, puneam moculitza la tata si primeam tot ce voiam, el era mai mult paznicul meu, iesea sa ma duca pe mine la joaca nu sa se joace el ). In fata usii mai zaboveam un pic , sa ne scoatem zapada de prin ghete, de prin glugi si de pe unde mai aveam, manusile si fularele erau atat de inghetate ca nici nu le mai puteai idoi sau lega , in fine mai stateam noi acolo cat sa ne mai dezmortim si sa nu ne vada ai nostri asa de inzapeziti ca sa puteam iesi si ziua urmatoare.
Pana intr-o zi cand am stat atat de mult afara prin zapada , am inghetat atat de rau incat ajunsa la usa casei nu am mai putut sa apas pe butonul soneriei , nici sa bat in usa , eram sloi, sloi , nu mai simteam nimic, stateam ca « paralizata » pe sanie in fata usii, cu caciula pe ochi fara sa mai am putere sa o ridic, muream de ciuda ca nu puteam sa intru in casa de inghetata ce eram…si am inceput sa plang pana m-au auzit ai mei si m-au infascat si m-au bagat in pat, m-au bagat intr-un cojoc vechi, ca aveam loc probail si intr-un ciorap de al tatei si mi-au facut frectie sa ma incalzesc … Dupa asta, taica-meu ma lua in brate si-mi arata pe geam cat de frumos ninge , si ma indemna sa ies afara sa ma joc, de atunci a trebuit sa mai treaca vro 3 ierni ca sa mai am curaj sa ies la saniush.

Cu toate astea n-am murit rapusa de vreun microb si nici nu am facut vreo brosito-pneumo-laringo si cum i-o mai zice si slava Domnului cat mai lingeam la zapada toata ziua…

MISIUNEA “CULEGEREA VIEI” (ultimul episod)

2009-02-23T08:00:00.002+02:00

Sursa : Jean Bica.Jurnalul unui oarecare

Citeste episodul 1 (click aici)

Citeste episodul 2 (click aici)

Si asa, din poveste in poveste, practic fiecare dintre ei avea povestea lui, noi aici la oras i-am zice barfa, dar nu aveau pic de rautate in ceea ce spuneau, era doar o forma de haz de necaz fatza de problemele vietii si locuitorilor din sat, a trecut timpul. Se amuzau de ceea Dzeu le pregatisera si nu pareau deloc tristi pentru asta, desi poate in multe dintre povestile sau informatiile schimbate acolo se vorbea de probleme reale, de boala, de durere, de problemele financiare, de copii care si-au uitat parintii, de parinti care isi muncesc pana la epuizare copii…de animale, de pamant…dar nici pentru o clipa nu am simtit o urma de tristete…ci doar ca asa a fost sa fie…soarta ! Au trecut cateva ore, cateva ploi scurte cand ne-am pus sacii in cap si am continuat sa scotocim…dupa ciorchini.Si a venit si ora mesei… am mai mancat asa de bine tot la camp…cand imi culegeam ceapa (o forma mai desteapta de a mi se da bani, munceam pentru ei si ii primeam) pentru a plati scoala de soferi. Oare ce face branza, painea, salamul sa fie asa de bun cand il mananci pe camp in bataia vantului ? In Bucuresti fiind, mai ca nu as manca nici rupt paine cu branza si rosii…acolo, in marginea viei…am mancat cu atata pofta…Eu, ca la ei am observat ca moneda de schimb sunt « bucatile », daca ai « bucati », iti culeg via, daca nu, nu. « Bucatzile » sunt bucatile de carne…si mai auzi in timpul mesei de pe o parte a alta a cearceafului : « Iti dau, ma, o bucata ? » copanele de pui sunt « cizme », pieptul – « tzatza » si cand auzi din partea unui domn respectabil la vreo 65-70 de ani care ii spune sotiei lui cam de o varsta cu el : « Fa, da-mi si mie o tzatza… » si ea ii raspunde : « Nu mai am, ma, dar iti dau acu’ o cizma »…nu ai cum sa nu devii putin confuz cand esti un orasean cu un limbaj adecvat urbanului.

Echipa a trecut cu ocazia asta pe amintiri de cand erau la C.A.P. si ce mai faceau atunci cand ei erau tineri si copiii lor erau...copii. « Pai, eu pe a mea o culcam pe pepeni sub un nuc…si odata am gasit-o la vreo 10 – 15 metri mai incolo…dormea, nu avea treaba, o trasese un catel cu tot cu paturica…si ea nici macar nu se trezise ». « Cand mergeam cu Mitu la camp era de coma, pai cu el din 10 in 10 metri te mai opreai sa mai vorbesti cu unu’ sa mai bei o tuica, sa mai fumezi o tigara…si cand era soare sus pe cer si ajungeam si noi la parcela…era ora mesei ! Dupa, se intindea la umbra si dormea putin ca doar nu o sa munceasca pe canicula. Apoi…dadea cu sapa o juma de ora si se plangea de spate si se ducea spre casa…ajungea pe la birt. » . « O vazuratzi, bai, pe Sanda la « Tradati in dragoste ». E nebuna, ma, e nebuna, auzi tu, femeie la 60 de ani sa mai faca d-astea ? » Sanda este o consateanca de-a lor care a iesit la pensie si a plecat la oras, un oras mic de provincie. Si in vara asta a participat la « Tradati in dragoste » unde s-a balacarit cu barbatu-su pentru o suma de bani, modica, dar buna pentru doi pensionari. Cand emisiunea a fost difuzata si a vazut lumea din sat, s-a dus rapid vestea ca Sanda s-a despartit de Nelu ca l-a prins cu o bagaboanta si i-a dat si la tv la Diaconescu (e mai lejer sa retii asta decat amanuntele reale, suna mai bine !). « Ce i-o fi trebuit ei, acum vrobeste tot satu’ si ea zice ca acum ca tot s-au certat in direct sa se si impace…si zice ca se duce la « Din Dragoste » sa-i impace Mircea Radu». «Ce sa-i mai impace, ma, nu ai vazut ce scandal facu Sanda ?». « Simula, mamaie, simula, era un scenariu, ei erau doar actori… » « Ce striula,mama, ce striula…nu vazui eu ca se batura, e pacat…oameni cuminti, batrani, cu copii mari sa se bata la televizor… ». « Lasa, fa, lasa…nu auzishi ca ii impaca Mircea Radu, ca se duce la el…sa-i impace…poate l-o bate iar Sanda pe Nelu…si aici ! » « Ati mai vazut-o, ma, pe Frosa a lu’ Pitulicea ? Aia de se marita cu alde Bulgaru’ ? Aia, ma, de era frumoasa de se picase si secretarul de partid in fund dupa ea ?! Dar ea s-a dus dupa tziganu’ ala, dupa Bulgaru’ care o batea si venea beat si alerga dupa aia cu pieptu’ mare dinspre grajduri…dar ea tot zicea ca il iubeste, ca e omul ei si ea nu il paraseste…Aia e : cand iti pica dragoste pe un cacat, stai si il aperi de muste ! », nimeni nu da semne sa isi aduca aminte de ea si tzatza continua sec : « E, a murit ! ».Repriza a doua de munca a fost mai scurta, dar mai grea…dupa ce am mancat…mergea un somn, dar a trebuit totusi sa ne apucam de munca…Au urmat alte cantece, alte snoave si barfe de prin sat care ai fi spus ca e mic, dar daca vedeai cate povesti ascunde ai fi zis ca are dimensiunea unui oras intreg.

Plecarea spre casa a fost facuta triumphal, mai ales ca tzatza Victoritza se vazu cu sacii de struguri in carute…nu mai ii incapea nimeni in piele. Acum ii revenise si ei inima la loc dupa ce de cateva saptamani se tot foia ca abia astepta sa culeaga via, apoi era temerea sa nu vina ploaia…dar acum tot trecuse si statea mandra pe marginea carutei, isi balabanea picioarele si vorbea cu magarushul care mergea agale… Asa cum venisem asa plecaram…cu alai si galagie. Pe campuri, in celelalte vii mai era cate unul altul care inca nu terminase de cules…clar trebuia sa primeasca o strigatura dintr-una din carutele din convoi dupa ce era salutat colocvial. « Ce faci, ba, State, ba…noi bem vinu’ si tu abia sadesti via ? ». « Tusho Maricico, lasa-o bre sa cresca nu o mai culege ca poate se culege singura ! ». « Ghita, haide, ba, la birt ca aveam treaba… Ce treaba avem, ba… Sa bem, ba, sa bem… Ce sa bem, ba, ca beau numai eu…ca tu dupa o ceasca de tuica, dormi ! Nu dorm, ma, ma pregatesc sufleteste pentru a doua… Te pregatesti pe naiba, ca pana sa pui tu botu’ pe al doilea pahar e nevasta-ta in usa si te ia acasa… Pai daca ma iubeste, ma, ce sa fac…pe tine daca nu te iubeste nimeni…dormi in crasma » « Fa, vezi ca magaru’ tau e la mine de aseara, l-am lasat in curte ca haladuia pe ulita… Cum sa fie, fa, ca dormi cu el aseara… Nu, barbate-tu, fa…magaru’ ! »

Ajunshi acasa sacii cu struguri fura descarcati si fiecare caruta o lua spre casa ei…si urma stropshirea strugurilor. Pentru mine era un proces straniu…strugurii bagati in saci de rafie erau calcati in piciore intr-o albie si mustu’ apoi desertat in galeti, respectiv in butoi. Ce a urmat…am baut atat de mult must incat a doua zi si inca vreo trei zile dupa mi-a fermentat stomacu’. Ma si gandeam eu asa cu mintea mea…daca mustul il pui in butoi, el fermenteaza si apoi iese vinu’…asa o fi fost si la mine. Am baut must, in stomac a fermentat…deci eu cand ma duceam la baie dadeam afara vin ?!In concluzie, la tara, la culesul viei, m-am simtit ca la Vama Veche…nu imi pasa ca eram rupt in genunchi, cu o caciula shuie in cap (era ea de firma si din material moale si scump, dar acum era doar o tzacalie ca oricare alta), murdar, cocarjat, innoroit…dar nu imi pasa…puteam sa merg pe ulita in halul asta fara sa ma simt naspa…ca ar fi imaginea mea in joc asa cum as face-o in Bucuresti. Dar acest vis s-a naruit seara cand trebuia sa mergem sa luam un kilogram de zahar din sat si a trebuit sa ma schimb, nu mai puteam sa merg in papucii de casa, tricoul decolorat si pantalonii trei sferturi cu imprimeuri cu iepuri care fac sex ca cine stie ce zic oamenii…ca suntem amarati. Cum de asemenea nu poti sa te duci in alt sat pe jos ca zice lumea ca nu ai bani de microbus « dar stiti, mie imi place sa merg pe jos, ma mai uit si eu, mai admir peisajul…da, da…dar lumea zice ca uite ce rau o duc ai lu’ Victoria, merg pe jos ca nu au bani de microbus si uite cum umbla, nu mai au bani de haine… ».

Seara in sat e o adevarata feerie…satu’, pana pe la 11.00 noaptea, e ca pe litoral vara…nu mai ai loc sa treci pe ulita principala. Babele isi pun broboada de sarbatoare, shortul al’ bun si se posteaza strategic pe o banca, alea mai norocoase, sau pe o bordura, alea mai leneshe care au iesit mai tarziu. Barbatzii erau agatzatzi ca ciorchinii pe langa bodegi care, ca si la oras, sunt mai multe chiar si decat centrele de paine. Care pe la mese, care pe marginea drumului sprijiniti de biciclete, care prin carute, care pe sub carute, toti dezbatand de zor. Adolescentii isi pun cele mai sclipicioase haine pe care le au, vezi tu ? poate pentru ca noaptea nu toata ulitza e luminata si daca trece vreo masina sa ii vada, si tzop la discoteca…Discoteca nu e tocmai asa cum mi-o inchipuiam eu…e o incapere mare unde intr-un colt sta unu’ cu castile pe urechi si baga CD-urile in aparat mai abitir ca fochistu’ lemnele in foc…nici nu se termina bine, ba uneori nici nu incepe bine, melodia ca dadea drumu la alta…Toata discoteca miroase a tzigari, bere si « hormoni ». De fapt pe jos sunt numai sticle, capace si chistoace… Tot aici isi fac veacul si copiii…Am vazut alarmant de multi pusti de 7-9 ani ametiti sau care « palmau » o tigara.Pe tot traseul asta de acasa pana la magazinul alimentar am dat peste diferite tushe care isi aduceau ele aminte de cand eram toti mici (chiar si eu, desi ma vazusera pentru prima data in viata), si ne ciupesc de obraz si ne mai intreaba cum mai e scoala… « am terminat ! » le raspundem… « Si cand te casatoresti ?», vine inevitabil. Nimeni nu te asculta, dar toata lumea intreaba si te masoara din cap pana in picioare parca evaluandu-te. Si tu stai si raspunzi, ca daca nu o faci iti ies vorbe : « ia, uite-l pe ala/aia a lu’… s-a ajuns de cand e la oras, nu mai raspunde…a uitat cand il stergeam la cur’ » Adevarul e ca nimeni nu a facut toaleta nimanui…dar daca te grabesti sau raspunzi la obiect se zice ca esti mandru, daca te imbraci mai de casa se zice ca o duci rau, daca te imbraci prea de oras se zice ca esti fudul. Oricum ai da-o nu e bine. Mai ai ghinionul si de vreo vecina mai afectoasa care da sa te si pupe…si cum reflexele ei nu mai sunt cele din tinerete te mai trezesti cu o pupatura direct pe gura sau poate ca atunci cand da sa te ia sa te pupe, de la prea mult alcool (doar e sezonul cand se face tzuica si vinu’ si mai gusti si tu un butoi doua sa vezi daca a iesit bun) se dezechilibreaza si mai ca zici ca turnati filme porno impreuna.Pentru mine, un week-end la tzara, a fost o experienta teribila, extrem de ofertanta ca si imagine, ca si trairi si mai ales ca alternativa la ceea ce vad in jurul meu in orasul asta de piatra si moloz. Am urmarit si fiecare miscare si fiecare senzatie si am decis : tzara nu e ca orasul si orashul nu-i ca tzara.

Si Maimuzta va fi printesa pentru o zi

2009-02-19T10:26:00.002+02:00

-Ancutzoo, marita-te, fa, si tu ca sa mor si eu linistita !
- Lasa mamaie , ca ma marit mai tarziu ca sa traiesti si tu mai mult !

Asa i-am raspuns pana acum , dar acu’ sper sa-si amane planurile ei si sa sa astepte sa-si vada stranepotii pentru ca Maimutza va fi printesa pentru o zi speciala.

Mamaia o sa se gateasca cu baticul ei cel mai bun , o sa-si bage zulufii creti in el, o sa-si puna botinele cele mai bune si sortul cel mai frumos, o sa-l ia pe tataia in baston si o sa vina sa-si vada Maimutza cu coronita de printesa ( sper sa nu vina cu macatele si cu plapuma ca sa mi le dea zestre, cum se obisnuieste pe la ea ).

Parca o vad cum se pregateste , exact ca atunci cand pleaca duminica la Biserica , se spala pe fata cu apa rece de la fantana , isi ia ciorapii aia buni, isi alege cel mai frumos pieptar , isi pune cel mai bun batic , isi sterge botinele , isi ia sacosica la brat si se duce la Tatza Georgeta de peste drum sa vada daca e gata primenita . Parca sunt doua domnisoare care isi pun ce au mai bun, domisoarele sa iasa in oras, ele sa se duca la Biserica.

De ceva ani se tot pregateste ea de nunta , creste purcei sa aiba de taiat , sapa pe la vie sa iasa vinul mult .
Cred ca se tot pregateste de asta de pe cand aveam 5 ani si ma vedea ca ma incalt cu pantofii cu tocuri ai mamei ,aruncati prin pod si ma infasuram in draperii si perdele si ma credeam printesa . De fratele meu nu mai zic , de cate ori avea o prietena noua, de atatea ori se punea mai abitir sa faca rost de purcei, de tzuica si vin , facea socoteli de nunta , cat timp are la dispozitie ca sa indoape porcul sa se faca mare si tot asa.
De grija lui a scapat ca s-a casatorit si e la casa lui.

Acum am mai ramas eu si de cand a aflat, isi tot pune pensia sub saltea , tese de zor, face tot felul de afaceri ca sa aiba purcei multi , ba da o dubla de porumb pe un purcel de lapte, ba verifica vinul din butoaie, degeaba ma chinui eu cu mama sa o facem sa inteleaga ca acum nu se mai poarta macate , si nici nu se taie porcul in fatza scarii si nici nu se duce cu plosca cu vin la invitati sa-i chemi la nunta .

« Ce vremuri urate », imi zice ea, « pai, pe vremea mea era altceva , fa , nunta tinea trei zile si trei nopti, umblam cu alaiu’ cu cate 10 , 15 calesti dupa noi, toate fetele nemaritate intr-una , baietii de insurat in alta ,lautarii in alta si tot asa , caii impodobiti cu ciucuri rosii si flori , barbatii cu palarii cu pene , si eu eram asa frumoasa , mamaie , aveam flori pe cap si voalul lung pana la calcaie. Fa , Ancutza sa nu-ti pui voal de-ala scurt, mamaie , cum am vazut eu la aia a lu’ Nicu Piticu’ de-a facut nunta deunazi, ciumpei de-ala , sa-ti pui flori , mamaie, frumoase si voal asa cum am avut eu, ehei, maica, ca frumoasa eram.
Pai a taiat tata doi porci si un vitel , a scos butoiul cu vin in mijlocul bataturii ( asta inseamna in fata casei ) , mama impartea macate si covoare tesute , stergare numai cu fir de bumbac , stii tu fa ? cat munceam noi pentru bumbacul ala ? cate nopti torceam firul si teseam la razboi sa le facem ?. cand mi-au pus beteala pe cap , a venit nasa cu lautarii si mama i-a dat cea mai frumoasa gaina. Si la fete le-a dat cozonci si dulceata , ce zici ca a venit atata lume incat soacra’mea s-a speriat ca nu-i ajunge dulceatza si s-a dus la a lu’ Covricaru’ sa ia de la ea » Ce stiti voi mama , ce vremuri erau alea si cum mai petreceam , pai faceam hora pe ulita de sarea colbu’pana la brau si lautarii cantau cat urcau parintii zestrea in care , pai daca un ceas au cantat ca nu se mai termina de numarat macatele.
Tot satul iesea sa ma vada. « ( E adevarat , inca are poza in perete de la nunta ei si intr-adevar era o femeie foarte frumoasa, si din cate am inteles eu de pe la tatza Georgeta , multi baieti au petit-o si tare mandra se purta Victoria in sat )

« Acu , iete , trimiteti invitatiile alea prin posta , si gata la restorantul ala , si iete nunta , s-a gatat si nici n-a inceput « hai fa , Ancutza de ce nu vreti voi sa faceti nunta aci la mine , am casa mare, curtea mare, incingem aci in batatura o nunta sa ne pomeneasca tot satu, ca pe vremea mea ? » « Cum fa ? cu Dijeu ? ce dijeu ? fara lautar sa-ti cante acolo de’ti vine sa plangi , ce stiti voi , fa ce e frumos ? Alte vremuri, maica .

Acum asteapta sa ma vada si pe mine frumoasa ca o printesa , cred ca o sa planga mult si o sa se ascunda dupa naframa , o sa se inghiolteasca cu mama, o sa-si faca griji ca o sa ard mancarea si o sa sparg oalele , tata o sa-si zica in gand : Maimutza noastra mica se face mare si vai de Maimutz ca multe o sa mai aiba de patimit din cauza copilei noastre cea impiedicata.
Cred ca tatalui meu inca nu-i vine sa creda ca fata lui a crescut , daca pana acum ma lua in brate sa ma alinte si ma aseza pe genunchiul lui si-mi spunea ca tot ce visez si imi pun in cap se poate realiza si ca toate povestile sunt adevarate atata timp cat eu cred in ele , acum e un pic stingherit ca nu mai sunt doar fetita lui.
El mereu si-a dorit sa ma vada imbracata in rochitze si sa fiu domnisoara in toata regula, eu mai mult cu tenesii si jeansii, acum sunt hotarata ca in ziua aia sa-i indeplinesc dorinta si sa ma vada si el ca o printesa. Da, sunt sigura ca o sa planga ca un copil, parca il vad cu ochii mici si umezi , si i se inrosesc obrajii, o sa ma ia in brate si o sa-mi zica « tushca tatii cea frumoasa » (na’ acum in ochii parintilor copii lor sunt cei mai frumosi )si cred ca si eu o sa plang ca prostovana .

Mama imi da tot felul de sfaturi despre cum sa ma comport ca o fata responsabila ce (nu) sunt, cum sa nu ma cert cu nimeni, sa fiu buna si sa-l ascult pe Miamutz , ca el e mai cu capul pe umeri. Sa nu fiu capoasa cum sunt eu , sa las de la mine , sa nu-i supar pe mama si tata socru , sa-i ajut si sa fiu cuminte . Imi tot zice ca acum nu mai sunt de capul meu , ca o sa fac copii si trebuie sa ma maturizez .

Cred ca or sa stea cuminti si or sa ma priveasca cum m-am transformat din Maimutza in una cu coronitza si rochitza.

Eu ? Eu am atatea emotii ca o maimutza ce sunt, ma inchipui ca sunt o printesa care pluteste intr-un val de spuma, ma inchipui frumoasa si visez sa-l dau gata in ziua aia pe Maimutz cand o sa ma vada asa gatita , mi-e atat de drag incat mi-e si frica sa-mi fac atatea inchipuiri pentru ca prea delicata si frumoasa e toata treaba asta.

Mi-ar placea sa pluteasca totul pe langa mine , sa-l iau de mana pe Maimutz , el sa rada cu toti dintii , sa ne vada parintii ce bucurosi suntem, sa dansam si luminitze sa licureasca pe langa noi exact ca in povestile cu zane.
Stiu eu ca atunci o sa gandeasca ca m-am facut si eu frumusica si stiu sigur ca asta o sa gandeasca , dar o sa-mi zica : « Tot o Maimutza urata si cracanata ai ramas »

Si asa sper eu sa fiu o Maimutza printesa , despre cum o sa ma descurc cu atatea volane , voaluri, diademe, organze, tulluri. ( nu credeam ca o sa fie asa de complicat , in capul meu ma visam si asa trebuia sa fie , adica hocus pocus bagheta magica , din maimutza in printesa si gata) o sa povestesc cu alta ocazie.

MISIUNEA “CULEGEREA VIEI” ep. 2

2009-02-18T10:06:00.005+02:00

Sursa : Jean Bica. Jurnalul unui oarecare.

Citeste mai intai episodul 1 (click aici)

Tot drumul a fost presarat cu dialog de genu : « Fa, a lu Capritza…iesi, fa, la poarta ! Ia zi, ghia, imi dai si mie vreo trei duble de ovaz sa dau si eu la clotza mea ? Ca ti-oi da si eu lapte ! » sau « Grigore, ba, Grigore, a plans masa aseara, ba, ca nu trecushi pe la a lu’ Oatu’ (adica pe la carciuma) ! Vezi sa vii de cu seara ca o veni si Zbarlea a lu’ Traistarica de-n capu’ satului si cica dadeai si tu un rand ca am inteles ca sa marita fi-ta a mica si treb sa ne cinstashti ! » Grigore striga din caruta lui cu juma’ de glas : « Vin, ba, vin ! » si dadu’ un bici pe spinarea magarushului si disparu’ dupa colt. Numai in « ba-uri, fa-uri si ghia-uri se tinura pana la vie…se mistocareau unu pe altul si treceau mai departe unul pe langa altul mandri fiecare ca « i-am zis-o, eu ! »Am ajuns la locu’ faptei… « Merge o tzuica de deschidere sa ne facem curaj ! » si normal ca s-a facut posta o sticluta de juma de tuica…pe fondul unui strambaturi subtile din nas a tzatzei Victoria, proprietara viei care scrunta cerul in cautarea unor nori care sa ameninte misiunea. Asta imi suna cunoscut, e ca la bloc ma gandeam eu…cand mai lingem o sticla de coniac. Dar ce a urmat nu am mai recunoscut in amintirile mele…Am privit spre locul faptei : via e una pitica…mai exact una care nu depaseste 30 de centimetri, culesul deci se face in pozitia « in genunchi ma intorc la tine ». Cred ca exista un Dzeu pentru ca e o pozitie tare umilitoare…sa stai in genunchi si sa scotocesti printre frunze in cautarea ciorchinilor ?! si asta imi era probabil pedeapsa pentru vreo vina necunoscuta inca. Destul de straniu pentru mine si deja ma vedeam invins de sistem…unde mai pui ca am vrut sa stiu si eu cat e de cules si mi s-a aratat un tapsan care statea nu cu mult mai jos de linia orizontului… « belea ! » Ma vedeam ca in filme cum ma tarasc prin noroi spre un punct vazut doar de mine…si in spate niste ciorchini urasi se apropiau amenintatori de mine clampanind din gura lor hidoasa.Dupa ce magarii au fost legati pe marginea viei la pascut ei stiu ce…ca eu nu vedem nimic pe pamantul ala decat cioturi de porumb uscat si maracini, fiecare si-a ales galeata si cutitul… ei s-au aruncat plini de patos in vie…eu m-am tarat… Bucuresteanu’ din mine a fost uimit de cea urmat…nu ma vedeam deloc bine…preconizam un disconfort teribil, desi pana la acel moment eram fascinat de ceea ce vazusem, de nebunia si vacarmul plin de viata a celor din jur…dar lupta cu via mi se parea peste puterile mele…Asa ca shontac-shontac mi-am luat randul meu si am inceput sa smotocesc tufele si sa raman cu sucul de la struguri in mana, ca niciun ciorchine nu se dadea rupt de acolo…pan’ mai incolo am ajuns la un 50% suc, 50% ciorchine…pana la final cel mai bun scor a fost de 80% ciorchini intregi.

Dupa primul rand, atmosfera incepuse sa fie apasatoare ca dupa veselia de pe drum…de 5 minute era o liniste ciudata, insa tzatzei Victoria ii venise inima la loc ca vedea ca incep sa se adune ciorchinii de struguri in galeti si apoi in saci… In linistea aia in care se auzea cum pasteau magarii, se harjoneau cateii si vantul cum ma ciufulea pe mine, Tateuciu incepe sa recite :« Dupa hoinarit de-o vara, iacata-mi-l intr-un sat,La o curte boiereasca, slujitor din nou intrat.S-acolo-ntr-o zi de iarna, fiind vorba printre-argatiDespre ai cu mana lunga, el sari-n sus: – Mai fartati!N-am pus mana, pan-acuma, nici pe-un ac strain, v-o jur:Dar de-as vrea, eu si camasa de pe om as sti s-o furFara sa ma simta omul... Ceilalti rasera de el:– O-lio-lio! cam prea te lauzi! Las-o mai pe jos nitel!– Nu ma credeti? Fac prinsoare, cu oricine!– Da? ii ziseDin cerdac atunci boierul, care toate le-auzise.– Fa prinsoare deci cu mine. Fura-mi d-astazi pan’la anul,Daca poti, din jug anume, de la munca, pe Balanul.Si de-mi faci isprava asta, boul scump al tau sa fie!Iar de nu, sa-mi stai in slujba, trei ani, fara de simbrie.Tii prinsoarea?– Tiu, stapane! cum sa n-o tiu? Hai, noroc!Ce facu apoi boierul? Doi argati a pus pe loc,Doi, din cei mai vechi la curte, tot langa Balan sa seazaZiua-noaptea, si de dansul ca de ochii lor sa vaza.Iar Pacala? toata iarna d-alte treburi isi vedea.La prinsoarea cu stapanu-i parca nici nu se gandea. »… si a tinut-o asa cam o ora. Toata poezia ma gandesc ca e imensa pentru ca recitat-o fara pauze…(Cand am ajuns in Bucuresti am dat cautare pe net si am gasit-o, mai sus sunt doar primele versuri) Aceasta prima ora a trecut fara sa imi dau seama…deja incepusem sa nu ma mai gandesc cat de departe e tapsanu’, cat de devreme e sau cat de multi struguri direct de pe tulpina lor pitica am mancat…am ascultat zambind povestea in versuri despre Pacala… :« – Tii! Si-a zis in gand boierul. Astea-s urme de-ale lui.Mi-o facu din nou Pacala, bata-l Maica Domnului!Cum putu asa de strasnic pe tuscinci la gard sa-i lege?Si-acum nu stia: sa-i arza c-un garbaci pe toti, in lege?Sau cu hohote sa raza de cumplita lor prostie?. . . . . . . . . . . . . . . . . . .Iar Pacala? stand pe-alaturi, hohotea... lesin sa-i vie!”
Si cand spuse ultimul vers…am constatat ca trecuse o ora de cand ma uitam cu teama spre linia orizontului. A urmat un program de cantari bisericesti inceput de Tateuciu si acompaniat de restul…Si sacii se adunau si ramaneau in spate…si incepeam alt sac si se umplea si el…« Ei, ‘seara-i, mama se gandi ea ashe…Nu-mi dai, fa, si mie un nasture ? No, de care sa iti dau mama, de palton, de camesha…mai mic, mai mare, ii spusei eu…ca baba, e in putere, doar ca se simte tot timpu’ bolnava…ca stie ea ca la 83 de ani trebe, e musai, sa fie bolnava…si a auzit ea la poarta ca trebe sa ia un aspirin…Eu ii zic : bre, mama, dar ce sa faci, mata, cu aspirina, ce esti, mata, floare ? Ce te doare ? Imi zice ca ii e cald. Pai normal ca ii era ca pe canicula aia ea statea cu broboada si ilicu’ si itzari pe ea…Si i-am zis ca-i dau un paracetamol…de atunci imi cere in fiecare seara o platacetamol…ca e bun ca i-a facut ei bine…si eu ii dau mentosane si ii zic sa le plimbe prin gura ca sa isi faca efectu’ mai bine », povesteste Nutza a lu’ Nicu Piticu’, in reprize, pe fondul rasetelor si adaugirile sotzului ei si comentariilor celorlati care ii cunoasteau soacra. Eu nu o stiam…dar imi era draga deja.
« Fa, nu se mai trazeste de vreo saptamana calina (este un alint, un fel de « prietena mea ») Georgeta ! Pai de cand facu’ tuica, de cand culese zarzarele, o tine tot intr-o bauta…Bea, se culca, iar bea, iar se culca…Ia pus fica-sa butoiu’ in pivnita…l-o gasit si acolo…i-am zis : « urca-l, fa, in pod ca nu s-o sui calina acolo…goleste-l in sticle si pune sticlele in pod… » . Dar ea, « lasa tzatza Victorio, ca vorbesc eu cu mama si ii zic sa nu mai bea… », dar calina cica : « Las’ , fa, Victorio, ca nu baui mult…luai si eu o gura…da’ eram nemancata ». Ba, da’ de-o saptamana tot din gura aia…ca ma dusei si mai ieri pa la ea…ea dormea dusa…m-am dus pe la pasaret sa mai vad si eu gashtile de le-a adus de la ‘lexandria…ma invartii eu pe la ea prin ograda vro’ora…ea nu se scula…s-o fure tzaganii si ea nu se scula…Ma duc la ea : « Auzi, fa, Georgeto, gura mare mai ai… » Ea, stii, asa buimacita cu ochii lipiti…sa uita la mine si nu se prindea a cui sunt…Fa, sunt eu…Vitoria…ce nu ma mai cunosti… « Ba da, fa, dar vroiam sa ma asigur… » Se asigura pe naibili, era beata moarta… Ii zic : « Fa, nu mai bea ca o sa mori, fa ! Si nu ai cules nici via ! » si auzi ce-mi zice ea… « nu mor eu fa dintr-un butoi de vie » ! Acu’, fusei aseara…era mai treaza…ca-i vandu fi-sa tzuica lu ala a lu’ Patrashcanu’ de ta-su fu primar in Lina, da’ luni culege via, ca vine aia a lu Tziganu’ sa io culeaga, ca zise ea ca-i da si lui vreo 2-3 randuri sa si le ia acasa ca se marita fica-sa in primavara cu a lu’ Tzimpilica din colo de langa deal, sa vezi acu’ distractie pe ea cand s-o face vinu’…Dar zise fi-sa ca il ia la Zamnicea…sa-l dea lu shefu-sau ca are si asta nu shtiu ce nacaz…si ea are nevoie de bani, ala n-are mai mult sa ia de la altu’ ca are si el o nunta… », zise tzatza Victoria indreptandu-se de spate si privind cu o placere contagioasa spre via ei. Noi restu’ munceam si ea ne povestea urmarindu-ne pe furis daca nu am scapat vreun « cuib » de vie necules…si subtil, fara cuvinte, ne atragea atentia ca mai e si acolo un ciorchine doua.

Victoria si florile

2009-02-17T12:27:00.002+02:00

- Mamaie, unde e tufa de flori, aia din colt de pe alee ?
- Nu stiu, fa, cred ca s-a ofilit , nu stiu, nu mai e.
- Cum , mamaie s-a ofilit? ca acum o saptamana era verde si inflorita.
- Nu stiu fa , nu stiu.
- Mamaie, ce ai facut cu ea ?
Mamaia mustacind « nu stiu mamaie , nu mai e , si ce plangeeti atata dupa ea ca oricum nu e varza sa o mananci, niste buruieni, iete nu mai e , de unde sa stiu eu ? »
- Ai jumulit-o ?
- Eu, fa ? nu i-am facut nimic , cred ca a mancat-o capra .
- Hai mamaie , zi ce-ai facut !?
- Ete , fa , ce atata cu florile astea, parca e patrunjel de pus in ciorba. M-am suparat intr-o seara ca prea se oprea capra in ele cand o aduceam de pe vale si trebuia sa sa trag de ea si le-am jumulit.
- Pai si nu puteai sa ocolesti pe dincolo cu capra ?
- Pai si ce atata , le-am jumulit, iete ba .

Jean Bica ataca! MISIUNEA “CULEGEREA VIEI” ep.1

2009-02-16T12:00:00.009+02:00

Ca sa va dovedesc ca mamaia mea ,Victoritza, e o vedeta deja (daca ar intelege ea ce e ala internet, blog si toate celelalte , ce mandra ar fi in sat , ce s-ar mai lauda pe la Tatza Georgeta ), cititi despre culesul la vie cu mamaia Victoria , varianta Maimutzului, un baiat crescut intre betoane care s-a simtit bine si hurducait in zori de zi in caruta trasa de magari si mancand branza cu paine la capatul viei.

"In alergatura mea dupa experiente noi de viata pentru a putea sa spun : « stiu ce inseamna ! » sau « a, da, te inteleg » sau « am facut si eu asta ! » am ajuns si la aceea cand eu, un orasean get beget cu toate calitatile si defectele care se contrag de aici, am fost la cules via. O experienta extrem de ofertanta de care insa imi era ceva teama…sunt totusi un om neobisnuit cu munca fizica. Faptul ca ridic din cand in cand un aparat de tuns, ca manevrez o foarfeca si un pieptane nu imi aduce nici pe jumatate din trairile unui taran cand da cu sapa, ca mai alerg dupa vreun autobuz sau o femeie, nu e la fel ca atunci cand ridici un sac de porumb in pod. Cand eram mai mic, tata, imi spunea sa invat, ca altfel ajung la sapa. Am invatat, dar pana sa termin 12 clase am ajuns deja la sapa…am injurat, m-am plans si apoi cu banii castigati de pe roadele sapate mi-am platit scoala de soferi. Parintii imi spuneau sa incerc sa inteleg oamenii indiferent de nivelul lor intelectual sau social si asta a fost lectie buna pentru ca am amintiri frumoase din intalnirile cu oameni absolut fantastici, desi erau cersetori, tarani, batrani aproape senili sau orfani crescuti de stat…mi-am dat seama de fiecare data ca viata nu inseamna altceva decat sa stii sa ti-o traiesti frumos si optimist, ca nu statutul social sau diplomele te fac om, om te nasti si te definesti singur, dar nu devii cu adevarat OM decat atunci cand o considera altii.

In experienta mea, absolut intamplatoare si instantanee, am inatlnit astfel de OAMENI, undeva intr-un sat lipsit de ceea ce noi astia dintre betoane consideram a trai decent. Fara canalizare, fara gaze, fara apa pe conducta. Insa aveau ceva ce noi am uitat…linistea si placerea de a trai pentru ziua de ieri, de azi si mai ales pentru cea de maine. Ei stiu ca au nevoie de cel de langa ei si ca cel de langa ei are nevoie de ei. Normal, au toate defectele unor oameni cu sange fierbinte : poarta pica, barfesc, se uita cu jind la bunul altuia si poate il invidiaza pentru el…dar eu am fost scutit de astfel de oameni in preajma…poate asta datorita faptului ca majoritatea erau trecuti de 50 de ani, o varsta care le confera intzelepciunea omului trecut prin viata si care a cernut ce e bine de lucrurile rele care ii incetzoshau imaginea asupra vietii si a celor din jur… Pe scurt, m-am simtit printre acesti « batranei » mai bine decat as fi putut-o face printre cei de varsta mea intr-o carciuma in Bucuresti. Si pentru ca tineam neaparat sa spun asta, acum pot intra in povestea mea de la culesul viei. La sat este importanta imaginea celorlalti, asa ca e musai sa fii vrednic si muncitor ca sa nu te vorbeasca satu’, deci si culesul viei e o ocazie cand poti castiga respectul comunitatii sau poti sa il pierzi. Bunicii prietenei mele i-a fost frica ca il va pierde…asa ca de doua saptamani state ca pe piuneze ca nu va mai apuca sa culeaga via, cu cateva zile inainte de week-end-ul trecut a dus munca de convingere cu cei apropiati din sat si din familie ca sa porneasca misiunea « Culegerea viei, ziua Z ». Ziua Z era programata pentru sambata, zi care parea asa de departe chiar daca ea se apropia din ce in ce mai mult…Negocierile erau dure. Fiecare om care accepta sa participe la misiunea de comando in care via era executata si roadele adunate si incarcerate in saci, era un aliat de nadejde care asigura succesul misiunii… Dupa negocieri echipa de comanda era formata din 5 mercenari cu numeroase batalii, toate castigate, Nicu Piticu’ (vecin cu tzata Victoria), Tateuciu, tzatza Victoria (sora lui Tateuciu si proprietara viei), tzatza Iulica (sotia lu’ Tateuciu), Nutza a lu’ Nicu Piticu(sotia lu’ Nicu’ Piticu’), trei soldati cu experienta (fiica, ginerele si o vecina a lu’ tzatza Victoria) , dar care erau inca in cautarea gloriei si cu dorinta de a isi ajunge si chiar depasi profesorii si doi recruti, pifani neexperimentati insa care doreau sa simta miros si gust de must pe limba…doi lupi tineri si doritori de glorie . Adica eu si prietena mea (furnizoarea acestei experiente inedite pentru mine si posesoarea viei cu pricina).

Odata venita ziua Z, a sunat ceasu’ ! La ora 6.00 si toti combatantii s-au sculat, eu nu ! Dupa ce ei erau deja gata, am reusit si eu sa deschid un ochi…cand l-am deschis pe al doilea deja eram in una dintre cele trei care de lupta, trei carute trase de 5 magarusi. Coloana s-a deplasat in liniste si disciplinat spre campul de lupta. In liniste si disciplinat e eufemistic spus pentru ca 9 oameni bucurosi ca merg la munca (nu era si cazul meu care eram sculat cu noaptea in cap, eu abia pe la 10.00 fac ochi cu adevarat) si trei carute trase de magarus erau ca un alai de nunta capabil sa trezeasca tot satu’, doar ca satu’ in mod miraculos colcaia pe ulite de vreo ora (cred ca erau toti somnambuli !). Asa ca ne-am deplasat in pas voios, vorbind unul cu altul de la o caruta la alta, magarii tipand pe limba lor, cainii urmandu-ne si ei veseli latrand din cand in cand de salut pentru alti caini de prin curti sau rastindu-se in limba lor la magarushii candizi care mergeau fara nici un chef… iar eu cu caciula indesata pe capu-mi chel, proaspat ras, luasem pozitia fatului in fundul carutei si mai furam cateva minute de somn…dar ce puteam ?! Oamenii tipau unul la altul, caini latrau, magarii rageau, caruta hurducaia…toata lumea vorbea pe limba ei si pe deasupra vantul batea si imi tot trimitea pe gatul meu fushtii de la porumbul uscat de trebuia dat la magari si ma gadila teribil"

Urmeaza inca doua episoade din calatoria Maimuzului printre vita de vie , daca nu mai aveti rabdare
Cititi continuarea (click aici)

SURSA : Jean Bica. Jurnalul unui oarecare.

Cum e ceru',mamaie ?

2009-02-13T13:35:00.001+02:00

- Anco , cum e cerul asta, mamaie, de unde vine el ? Pamantul asta pe ce sta ? eu socot ca pe niste bolovani mari de nu cade de acolo.
- A sa o fi, mamaie, daca zici tu.
- Hai si lasa , hai mai bine sa udam gradina ca se usuca varza.

Mie imi place ploaia pentru ca o vad pe mamaia alergand dupa pui

2009-02-12T12:23:00.001+02:00

Ploaia nu ma sperie , de-aia nici nu-mi iau umbrela la mine, din contra ea imi aminteste de copilarie care a fost marcata de bunicii mei unde mi-am petrecut toate vacantele chiar si cele din timpul facultatii. Asa ca multe din povestile mele vor fi depre mamaia Victoria pe capul careia am stat cel mai mult.

Batranii nu se speriau de ploaie, nu se ascundeau prin casa si nici nu erau suparati ca li se uda hainele, isi strica freza si machiajul, sau blocheaza traficul. Din contra, ieseau toti din case , se uitau la cer , o priveau ca pe o binecuvantare , porumbul va creste mare, graul va fi verde, strugurii vor avea bobul mare si plin.

Cum se iveau norii, toata ulita era in forfota, mamaie se echipa de interventie ( isi arunca un fash pe cap) si o lua la fuga catre camp, ca de altfel toti ceilati. Alergau sa-si aduca acasa animalele de la pascut. Parca nimic nu mai conta atunci mai mult pentru ei, nici ca la batranete racesti mai repede, nici ca poti face pneumonie , nici ca agraveaza reumatismul, animalele trebuiau adpostite , si tot campul era un vartej cu mamaia tragand de zor de magarusul indaratnic , cu tazta Georgeta cu vaca dupa ea, Mos Tish uitandu-se dupa nevasta-sa Fana care nu-si mai amintea unde si-a priponit cele doua capre albe, Tusha Dida fugind de colo-colo ametita. Ea era mai slaba de inger saraca , nu prea se aduna repede si atunci fugea in sus si in jos si bombanea in barba : « pai, pai sa fac aia mai intai, pai, pai , da, sa ma duc pe vale dupa vaca , pai , pai » si tot asa fugea de colo colo pana se oprea ploia si nu apuca sa-si adaposteasca vaca.

Mamaia venea plouata ciuciulete cu magarul, el purta fashul ei pe spinare , nu cumva sa raceasca , ea era plouata pana la piele , il baga repede la adapost si apoi fugea prin toata curtea sa-si bage gainile la cotet . « Treci , fa la loc , treci fa la loc ca te uda, n-auzi ? nu vrei sa intri la cotez ? las’ ca te tai eu cand o veni fi-mea si te pun la gratar, de ce ai sarit motzato in gradina ? las’ ca te prind eu si iti tai aripile , si nu mai vezi tu gradina decat prin ochiurile gardului. Ie-te si la asta a sarit la Ion in gradina , iar ma cert cu betivu’ asta din cauza ta , treci fa la loc ! Ancutzooooo, treci fa incoa sa o prindem p-asta la colt sa o bagam la cotet ca e prea grasa si nu poate sa urce scara . Pune butoiul la strasina sa curga apa in el ca sa avem de spalat rufe » ( nu stiu daca ati avut vreodata ocazia sa va spalati parul cu apa de ploaie si frunza de nuc , dar nu se compara cu niciun balsam cu ph-uri, perle si mai stiu eu ce tehnologii de restructurare a firului de par ).
Toata ulita era numai o galagie , cotcodaceli si piuieli, ragete si mugete . Pana reusea ea sa se asigure ca toate gainile si curcile sunt la cotet se ducea ploaia.

Si atunci ieseau cu totii la poarta , se strangeau ghemuri-ghemuri, verificau daca nu cumva s-au astupat santurile si apa nu se mai scurge catre parau, se intrebau ca pentru ei , oare la mine la vie o fi pouat, oare o fi ajuns ploia si la porumbul meu ?

Stateam cu picioarele goale pe pamantul plouat , era caldut si miroasea a curat , a pamant ud , a frunze spalate , a copaci picurati, a var ud de la case, treceam pe langa frunzele de vita de vie si se scurgeau paraiase de apa pe picioarele goale. Pe mine nu ma sperie ploaia, de-aia nu car umbrela dupa mine , mie imi place cum miroase pamantul ud .

Unde dai si unde crapa

2009-02-11T14:15:00.004+02:00

Cat de important e sa verifici tema copilului tau

Priviti desenul, apoi
CITITI SCRISOAREA MAMEI CATRE INVATATOARE

Stimata dna Popescu,
Doresc sa clarific faptul ca nu sunt si nici nu am fost vreodata dansatoare la bara. Lucrez la Bricostoresi i-am spus fiicei mele Ioana ce saptamana de cosmar a fost saptamana trecuta, inainte de viscol.I-am spus ca am vandut fiecare lopata pe care o aveam in stoc.Si apoi am mai gasit inca una in depositsi cativa clienti se certau care sa o cumpere. Desenul Ioanei NU ma infatiseaza dansand la bara. Trebuia sa ma prezinte ca vanzand ultima lopata pe care o aveam la Bricostore.De acum inainte imi voi aminti sa verific mai riguros tema Ioanei inainte de a o preda. Cu stima, Dna Ionescu

Gri

2009-02-10T15:32:00.000+02:00

Leapsha pe cocotate

2009-02-10T13:32:00.007+02:00

Blogul asta e mititel si e prima lui leapsha , asa mi-a explicat Maimutzu’ ca se face in lumea asta , te lepshuiesti , cica nu se mai poarta leapsha pe cocotate ci leapsha pe blogostate , sau cam asa ceva ca acum suntem mari, nu ne mai jucam in fata scarii.

Care e povestea ta ?
Povestea mea e una banala , sunt o fata ca toate fetele, cand eram mica faceam turte din noroi pentru papusile mele pe care le coceam in doapele de sticla pe care le gaseam pe jos, apoi am facut turte mamaiei, careia ii stricam ouale si faina ca sa-i fac de mancare pe care o arunca la catei si nici aia n-o mancau. Apoi s-a dus perioada cand aveam vacante si timp berechet sa-mi julesc picioarele prin copaci, m-am facut mai mare, mai matura si mi-am luat job. Povestea mea este la fel ca a multora , traiesc, iubesc, visez , lucrez, ma uit la soare , mananc , rad, plang, chestii obisnuite.

Cum te vezi peste 10 ani ? Inchipuie-te !
Cred ca o sa fiu mica si grasa , o sa am 38 de ani, o sa ma invart zapacita prin casa , o sa-l trag de urechi pe tatal copiilor mei ca isi lasa sosetele imprastiate prin casa si ii invata si pe aia micii sa faca la fel, o sa citesc povesti si o sa plang ca o proasta pentru ca pe mine fericirea ma face sa plang.

Accepti critica ? Cum ?
O accept fara sa ma aprind daca e constructiva , daca ma invata sa fiu mai buna , sa fac lucrurile mai bine.

De ce te exprimi pe blog ? Ce te-a determinat ?
M-a determinat Maimutzu’ , el crede ca sunt haioasa, eu nu sunt convinsa.

Ce ai fi daca nu ai fi cine esti ?
As fi o profesoara banala intr-un oras banal , as purta ochelari, as fi casatorita cu un om care nu ar sti ca visez cai verzi pe pereti si nu as sti sa zic nimic despre mine. Acum sunt doar o fata banala care viseaza cai verzi pe pereti langa un om care vede caii mei verzi . In visele mele ascunse as fi fost patinatoare, balerina, dansatoare, pictorita, doctorita, as fi salvat universul, si as fi rasturnat lumea cu fundul in sus ca sa vad ce e in fundul ei.

De dat leapsha mai departe e mai greu , eu inca nu am prieteni bloggeri, il stiu doar pe Jean Bica de la care am primit-o.

roz

2009-02-10T10:54:00.000+02:00

Viata e mai frumoasa decat in filme pentru ca iti ofera un final neasteptat

2009-02-09T16:02:00.005+02:00

De curand ma amuzam cu o prietena de-a mea de toate idioteniile pe care le-am facut, care ni s-au intamplat, despre genul ala de intalniri pe care le incerci pana il gasesti pe sortitul tau, intalnirile la care te duci si te intrebi, cum naiba scap mai repede de aici si cum il fac pe baiat sa nu ma mai caute vreodata.

Pe atunci inca imi cautam maimutza pereche , ea se dadea probabil prin alti copaci iar eu pe vremea aceea, luam metroul pana in Pipera, aveam un job unde nu aveam voie sa intarzii asa ca plecam la ora fixa , si incepusem sa-mi fac colegi de metrou. Nici nu trebuia sa ma uit la ceas caci daca nenea cu paltonul gri si cu ochelarii cu rama neagra era pe peron, insemna ca sunt in program, daca tipul cu tepi in cap era pe peron inseamna ca la Unirii trebuia sa bag viteza , sa fac bucla printre cei cu mers agale ( vezi descrierea mersurilor la Maimutz) , sa tai pe diagonala scarile , si sa sar in tren, fara sa mai stau pe ganduri ca e prea plin. Cum de cele mai multe ori in balamucul meu de diminteata trebuia sa ma intorc dupa diverse lucruri pe care le uitam sa le iau, telefonul de cele mai multe ori ( asta era cel mai important ca daca isi bip-uia mama copilul plecat de acasa intr-un oras cu atata invalmaseala si nu ii raspundeam , intra la ingrijorare , ca oi fi patit ceva , ori m-a rapit cineva , ori m-a drogat , ori cine stie ce si ma suna pe telefonul general de serviciu…si decat sa strige operationalul de serviciu pe tot platoul plin cu oameni (eram in jur de 200 cred )ca ma cauta mama la telefon…mai bine ma intorceam dupa el si faceam slalom printre oameni la metrou, asa am invatat tot soiul de scurtaturi si scheme cum sa te strecori si sa ajungi primul din coada.
Deci diminetile eram cu parul valvoi in toate partile , cu castile la urechi, muzica la maxim si faceam concurs cu toti ceilalti adormiti care ajunge primul in tren (fara ca ei sa stie , si fara sa-i bruschez sau sa fac din astea ), le faceam in sac in gand cand ieseam invingatoare si saream in trenul de la Unirii catre Pipera.
Si acolo aveam alti colegi de metrou, unul imi atragea tot timpul atentia , nici nu avea cum sa nu, era tot timpul imbracat cu jeansi portocalii, cu tricou portocaliu, cu tenesi portocalii , cu un rucsacel portocaliu, tot timpul, tot timpul era portocaliu, cand il vedeam , imi ziceam, ok e portocala in tren, sunt in program, o sa ajung la timp.
Zilele, saptamanile treceau si portocala asta devenise colegul meu de metrou stabil. Intr-o dimineatza , s-a intamplat sa stam pe scaune alaturate , el isi scoate ziarul, apoi o felictare cu o barza si un copil in cioc, un pix, eu imi ziceam, ca iete si la asta , e si el smucit, nu a avut timp sa scrie acasa felicitarea pentru vreun coleg care asteapta un copil si scrie acum in tren.
Stateam linistita in lumea mea muzicala, nu auzeam nimic si abia daca vedeam ceva , portocaliul se ridica sa coboare si imi arunca in mana felicitarea aia …scria pe ea ca sunt dragutza. In momentul ala , moaaa, mi s-a parut ceva foarte frumos, na , ca in filme , nu e ceva ce ti se intampla toata ziua buna ziua, mi s-a parut dragutz ca nu s-a semnat, nu si-a lasat numarul de telefon, nu imi ceruse numar de telefon, nimic , doar voise sa-mi faca un copliment, atat.
Ziua urmatoare am vrut sa-i multumesc , nu l-am mai gasit in tren de atunci.
Colegele de serviciu asteptau cu sufletul la gura continuarea povestii, ma intrebau in fiecare zi despre el erau dezamagite cand le spuneam ca nu l-am mai vazut.
Apoi eu mi-am schimbat serviciul si implicit traseul, ora de plecare cu tot cu colegii de metrou. Am uitat de el cu totul. Trecuse deja un an de zile pana cand ne-am vazut intamplator pe strada , pe la piata Charles de Gaule, daca as fi stiut eu …cum as fi schimbat traseul, as fi ocolit toate strazile. Ne-am salutat ca doar ne stiam, oarecum, i-am multumit pentru felicitarea de atunci si m-a invitat in oras, nu’s de ce aveam un soi de feeling ca nu ar trebui , era o senzatie ca nu-mi place cu tot cu gestul lui dragutz , dar mi-a venit in cap imaginea tuturor colegelor care asteptau continuarea telenovelei asa ca m-am hotarat sa le ofer una . Si am acceptat ,am facut schimb de numere de telefon si ne-am dat intalnire a doua zi …pana a doua zi , mi-a trimis n’spe mii de mesaje , de genul, mai sunt x ore , y minute si z secunde pana cand ne vom intalni, m-a speriat ca naiba ‘ .
Ne-am intalnit intr-un parc, la miezul zilei, sa fiu asigurata ca pot sa fug oricand am chef.
Mi-a venit sa fug de cand l-am vazut in locul stabilit si la ora stabilita , imbracat ca atunci cand iti dai toata osteneala sa-ti pui cele mai bune lucruri din sifonier , chiar daca nu au nicio legatura cu realitatea si te transformi intr-un pitiponc cu parul gelat , lipit de cap si dat pe spate. Am mancat o inghetata , nu cred ca am stat o jumatate de ora in care am auzit toate replicile idioate de agatat , am bagat toate scuzele posibile si imposibile ca sa pot pleca , am plecat , am inventat tot felul de drumuri pe care trebuie sa le fac astfel incat sa nu se suprapuna cu traseul lui, am primit vreo doua saptamani mesaje , incontinuu. Nu i-am raspuns niciodata. Au trecut vreo doi ani de atunci, a fost cea mai scurta si cea mai nasoala intalnire.
Morala ? viata e mai frumoasa ca in filme pentru ca iti ofera final neasteptat .

Mimoza

2009-02-09T11:54:00.000+02:00

Nu e haios sa fii mare

2009-02-07T08:32:00.004+02:00

Prin clasa 11-a am plecat intr-o expeditie cu inca trei fete , bune prietene din clasa si nedespartite pe vremea aceea. Ne-am pacalit parintii ca plecam in excursie cu dirigintele si am plecat de capul nostru, sa vedem cu ochii nostri Universitatea din Bucuresti, unde aveam sa ne implinim visele , sa devenim translatori, abansadori sau cine stie mai ce visam pe vremea aia de copii nauci.
Cert este ca m-am indragostit de orasul asta din clipa in care am coborat din tren si m-am amestecat cu toata lumea aia forfotititoare, am stiut ca aici pot sa fiu orice si ca aici voi vrea sa traiesc , simteam ca pot sa stau in cap in mijlocul Garii de Nord si ca nimeni nu m-ar fi intrebat de ce , am stiut din acea zi ca aici ma voi intoarce si nu voi mai pleca. Au trecut mai multi ani de atunci si am ajuns in Bucuresti cand poate nimeni nu mai credea , cand aproape toata lumea avea impresia ca spun basme.
In fine , de aproape 5 ani sunt aici , cum au trecut ei este alta poveste , nu am ajuns ambasador , dar aici mi-am urmat zi de zi visele mele marunte , aici am invatat sa fiu pe picioarele mele si aici l-am cunoscut pe maimutz , si aici este destinul meu ,asa cum am simtit de cand am pus piciorul in Gara de Nord.

Am venit aici sa-mi urmez spiritul liber , sa am parte de aventura , sa cresc , sa umblu de capul meu pe strazi , sa ma joc de-a viata , nu m-am gandit atunci o clipa ca parintii mei vor imbatrani si ca vor avea nevoie de mine. Simt ca ii abandonez incet incet si mi-e un dor imens de toate lucrurile marunte pe care le aveam acasa. Imi vine sa urlu cand realizez ca tata nu mai are ocazia sa-mi aduca cafeaua calda langa pat , in timp ce eu dorm , ca sa o gasesc acolo cand ma trezesc , ca nu mai poate veni la mine vesel dupa ce se barbiereste , sa se aseze pe fotoliu cu fata intinsa inspre mine ca sa-i dau cu crema , ca nu o sa-si mai fluture degetele groase , muncite , aspre in fata mea ca sa-i tai unghiile tocite. Mama nu mai are ocazia sa-mi faca ceai cand sunt racita , nici sa ma tina noaptea in brate cand visez urat, nu mai are cine sa o ajute sa bata albusurile spuma cand face prajituri, cu cine sa-si faca planuri de mutat mobila in casa si scenarii ca sa-l convinga pe tata sa ni se alature .
Nu mai pot sa stau cu ei de vorba la o cafeluta duminica dupa amiaza , sa le spun planurile mele, sa ma vada desenand prostii, pirezand vremea in oglinda, pregatindu-ma sa ies in oras, facand piruete.

Mi-am dorit sa cresc , sa fiu mare , sa plec ca sa nu mai aiba grija mea, sa le arat ca ma pot descurca , ca pot face orice , ca pot deveni un om matur care la randul sau ii poate ajuta , mi-am zis ca m-au crescut si rasfatat destul si ca e randul meu sa-i rasfat.
nu m-am gandit cat de mult voi simti lipsa la toate nimicurile astea.

Acum sunt mare , pe cale sa am familia mea , ii vizitez parca din ce in ce mai rar si imi zic ca data viitoare cand ajung acasa o sa fac multe lucruri cu ei, dar tata e din ce in ce mai ridat , mai imbatranit, mama cu parul din ce in ce mai alb.

Acum cand parintii mei stiu ca ma intorc acasa , ma asteapta uitandu-se pe geam sa ma vada cand ajung, le vad conturul corpurilor cum stau la geam, la etajul 6, apartamentul 24, locul unde am crescut . cand plec de la ei , ma petrec cu privirea de pe balcon si se uita lung dupa mine cum plec cu autobuzul.

Am castigat atat de multe , dar cat de multe le-am rapit si imi dau seama cat de egoista am fost. Sa cresti mare nu e deloc haios si cred ca e cazul sa ma opresc cu scrisul ca plang si sunt mucioasa si incep colegii de serviciu sa se impacienteze .O sa dau vina pe maimutzu’ ca el m-a facut sa-mi amintesc toate astea cu tot ce a scris el despre regii lui scamatori.

Franturi

2009-02-06T10:10:00.003+02:00

Viata mea de maimutza a fost una frumoasa, chiar daca uneori am avut si necazuri, acum nu imi aduc aminte de ele. Azi, amintirile mele sunt multe legate de bunicii mei , care ma luau pe mine si fratele meu in primire din prima zi de vacanta si pana in ultima. Noaptea de dinaintea plecarii faceam cu fratele meu un soi de hora a bucuriei., topaiam haotic legati unul de altul prin toata casa pana se lasa cu o accidentare si tipam in gura mare « Plecaaaaaaam ! » , nu dormeam toata noaptea si ne zvarcoleam prin pat pana dimineatza cand alergam ca doi apucati inspre masina.

Mirosul de masina, de benzina amestecat cu miros de plastic si huse, mirosul asta de benzina imi aduce aminte de aproape toate calatoriile facute cu ai mei.
In Trabant ne urcam cu avant toti patru . Fiecare aveam locul lui, greutatea era impartita in mod egal in cele patru colturi ale lui ca sa nu se ridice masina cu rotile in sus. Pare incredibil acum, dar asa era...

Niciodata Trabantul nu a pornit din prima , asa ca in momentul imediat urmator coboram cu totii sa impingem la el, sa-i dam avant. Pe mine ma mai scuteau uneori, ziceau ca sunt cat o furnica si ca nu se simte daca sunt sau nu in masina , daca imping si eu sau nu Trabantul ala. Ma suparam atunci ca nu luau in considerare ajutorul meu si atunci , in masina stand pe locul din spate impingeam cu toata puterea mea in scaunele din fata , eram ferm convinsa ca eu fac masina sa se miste si nu ai mei parinti care se chinuiau de afara , nu am spus la nimeni niciodata pentru ca nu ar mai fi avut efect vraja mea, pe care o pastram numai pentru cauze exceptionale. Cum ar fi fost sa nu porneasca masina si sa nu mai puteam pleca inspre bunici ? Pe vremea aia eram convinsa ca am puteri supranaturale , mostenite de la tatal meu care avea o broasca in brat . De fapt era doar muschiul lui de la brat , pe care si-l misca din cand in cand ca sa ma pacaleasca pe mine sa nu mai beau apa inainte de masa si sa-mi stric apetitul care si asa era aproape inexistent. Bine, si eu eram aproape inexistenta. Un chistoc de fata cu parul valvoi si cretz-cretz, care se impiedica in propria umbra de nauca ce era. Dar eram nauca ca stiam ca tot timpul vegheaza cineva pentru mine. Simteam ca cineva, mama, tata, bunicii, sunt undeva in spate si stiu ca eu fac prostii, dar probabil nu erau prea mari de nu interveneau. Tata ma speria ca o sa fac broaste in burta si ca sa-mi dovedeasca imi arata broasca lui care traia in brat. Mie oricum mi se parea genial sa ai o broasca in brat si ma laudam la toti copii cu tatal meu in care salashuia o broasca.
In fine , cu puterile mele supranaturale, Trabantul pornea cu zgomote , cu portbagajul mai mult tarat pe asfalt de greutatea ce-o purta .

Iarna era atat de frig in masina , ventilatorul ala facea mai mult zgomot si baga mai mult mirosul de benzina inauntru, aerul abia se incalzea un pic pana cand ajungeam la destinatie dupa vro 3 ore de mers, asa ca picioarele incepeau sa ne amorteasca la toti, mama ne punea cojocul ei peste noi , eu imi bagam picioarele pe manecile cojocului, masina intotdeauna se strica chiar cu cativa zeci de kilometri inainte sa ajungem, cu toate astea tata nu se enerva nicodata , mesterea in liniste , singur , cu mainile inghetate printre matzele masinii, cu parul zbarlit de vant , cu umerii stransi de frig. Mama incerca mereu sa-l ajute , nu reusea niciodata ca nu stia despre ce e vorba , asa ca statea cu noi in masina si nu ne lasa sa-l zapacim pe tata la cap cu intrebari de genul : « tati, da’ ce are ? » « stii sa o repari ? », « tati, da ‘ mai dureaza mult ? ». Mama ne dadea biscuiti si mere , tata intodeauna reusea sa repare Trabantzelul, si ajungeam la mamaia,care ne astepta intotdeauna cu soba calda si masa pusa, cu ciorbica acoperita cu stergar ca sa se pastreze calda , ea miroasea mereu a leustean si ne astepata in fata portii. Fiecare drum spre mamaia era o aventura. Acum mi se poate parea plictisitor, dar atunci era o aventura...eu asa imi inchipuiam. Asta visam.

Bine m-am gasit !

2009-02-03T17:05:00.003+02:00

Inceput de inceput... Ete-te ca am si inceput. Cand butonam pe aici...ma si gandeam, ce ar putea sa zica o maimutza? Povesti! Copilaria mea a fost una extrem de linistita si "calda", "blanda" as putea spune... si cand eram mica-mica ma gandeam la maimutze le vedeam ca si cum ar sta la taclale cu mine. Mai tarziu, frate-meu, profitand si de faptul ca eram mai mica si parintii ma alintau Ancutza (evident de la Anca) s-a apucat sa ma strige "maimutza"...si mi-o zicea cu atata convingere ca incepusem sa ma si inchipui ca fiind o maimutza. Si evident ca am si patimit din cauza asta...ca legea gravitatiei functioneaza. De asta am cazut din nucul lu' mamaie sau am alunecat de pe dulapu' lu' mama. Asta mi-a scos din cap pentru o perioada senzatia ca as fi cat de cat o maimutza... Insa ideea m-a urmarit si ca un facut...viitorul meu "maimutz" nu ma scoate din acest apelativ "MAIMUTZA!". El zice ca ma alinta. Acum...m-am gandit ca daca tot sunt "MAIMUTZA" sa fiu una cu stil, una cu "spatiu de cazare" a povestilor mele si a prietenilor mei. Asa ca...BINE ATI VENIT LA HANUL MAIMUTZEI!
Si acum...Jeane tzine-te ca vin!